Primele 100 de ore fără nicotină. Sau războiul psihologic cu viciul

De patru zile nu mai fumez. Adică de miercuri dimineaţă. Decizia n-a fost uşoară. Un impuls de moment. Nimic pregătit. În ziua cu pricina aveam vreo 3 ţigări în pachet. Le-am sudat rapid, la cafea desigur, apoi mi-am zis: Gata.

N-a fost nimic spectaculos în luarea acelei decizii. Mult mai interesant e ce s-a petrecut după. Prima zi a decurs normal, fără pofte, cu uşoare dureri de cap. Efectul nicotinei de dimineaţă nu se pierduse probabil de tot.

Joi dimineaţă a fost momentul cel mai delicat. E greu fără ţigări la cafea. Îţi vine să te urci pe pereţi, să spui că vrei doar o ţigară, apoi că vei renunţa iar.

Nu ţine. Ori laşi blestemata de nicotină de tot, ori faci compromisuri pe care le regreţi mai târziu. Am ales prima variantă.

Tot joi, mi-am luat bomboane mentolate. Nervos, anxios şi fără chef de nimic. Mi-am spus că starea asta nu poate dura la infinit, aşa că n-am alergat la magazin pentru raţia de tutun.

Vineri, am continuat cu bombonele. Dar cu aceeaşi stare de nervozitate. Tutunul e ca un combustibil. Nu iei raţia, nu funcţionezi. Sau te mişti în reluare. Doar nefumătorii nu înţeleg chinul cu ţigările. Nici fumătorii nu înţeleg cum cei care nu au treabă cu nicotina pot gândi în halul ăsta.

În a treia zi, poftele n-au dispărut de tot, dar scăzuseră în intensitate. Fără mentolate, dar cu ceva mai multă cafea. Plus ciocolată.

Ziua a patra, adică astăzi, a decurs la fel. În termeni militari: fără incidente.

E cumplit de greu să te laşi de fumat. La patru zile fără tutun, nu pot spune că am şi reuşit. Un război mai mult psihologic, în care eşti mereu faţă în faţă cu inamicul. Te urmăreşte peste tot, eşti gata oricând să cedezi. Dacă reuşeşti să-l ţii la distanţă ai şansă să câştigi.

Fiecare fumător vrea să se lase de acest viciu, dar nu are curajul să ia nicotina de coarne. Nu recomand lăsatul treptat, pentru că metoda cu azi 10 ţigări, mâine 9, poimâine 8 nu cred că dă randament.

Totul ţine de voinţă. Fără doctori, medicaţie sau înlocuitori. Tu sau ţigara? Curaj!

Diverse

Comentarii

13 comentarii to “Primele 100 de ore fără nicotină. Sau războiul psihologic cu viciul”

Scrie un comentariu

(obligatoriu)

(obligatoriu)