Portugalia –Spania: Un meci pe ritm de folia… sau mai degrabă de flamenco
CIP PARASCHIV
Contrar celor spuse de mulţi specialişti în ultimele zile, Spania a arătat că Europa mai are resurse de a da campioana mondială. Dacă privim şi programul sferturilor, vom vedea ca La Roja are un culoar favorabil, cel puţin după calculele hârtiei echipa Paraguayului plecând cu şansa a doua.
E adevărat, deşi reprezintă una din puterile recunoscute ale lumii în privinţa sportului cu balonul rotund, echipa reprezentativă a Spaniei nu şi-a trecut în cont niciun titlu de campioană mondială, cea mai bună clasare reuşind-o în anul 1950, la Campionatul Mondial din Uruguay, când s-a clasat pe poziţia a patra!
Însă, la această ediţie, Spania pare că deţine toate atuurile pentru a-şi adjudeca trofeul în 11 iulie la Johannesburg: un portar (şi, totodată, căpitan de echipă) care oferă siguranţă colegilor (Iker Casillas), cel mai bun cuplu de mijlocaşi centrali de la acest Mondial (Xavi Hernandez şi Andres Iniesta) şi un atacant (David Villa) cu un puternic simţ al porţii, el fiind de altfel şi cel care a înscris în poarta portughezilor care, până la meciul din optimi, nu aveau niciun gol primit în faza grupelor.
Spania are şi un mare antrenor: Vicente del Bosque. Un antrenor care a avut răbdare să crească într-un club mare şi care, după ce ani la rândul şi-a aşteptat cuminte locul ocupându-se de Real Madrid B, a făcut istorie între anii 1999 şi 2003. Nu pot să uit răspunsul hâtru dat de Don Vicente jurnaliştilor, atunci când a fost întrebat de ce a fost îndepărtat de la Madrid: ”Pentru că am musteaţă şi sunt puţin cam plinuţ!”
Rămâne regretul că ne-am despărţit de una din stelele Mondialului african – Cristiano Ronaldo. Însă, după cum au jucat spaniolii aseară, lusitanilor nu le-au mai rămas decât să vorbească precum Buzz din Toy Story 3 (cei care au copii mici înţeleg ce vreau să spun!)
Loading ...
