Generalul care nu-şi ţine cuvântul. Sau de ce popota nu poate deveni niciodată partid politic

Drumul de la Iaşi spre Botoşani e cumplit. Până la Hârlău încă mai e cum e, dar cum calci în judeţul vecin e jale.

Două capitale de judeţ din nord-estul ţării sunt legate de o şosea bombardată şi denivelată. Un investitor austriac care ar veni cu avionul la Iaşi, apoi s-ar deplasa cu maşina către Botoşani, cu siguranţă n-ar mai reveni în oraşul vecin.

Azi, la ora 7.00, şoseaua era liberă. Răcoare. Un drum de 125 de kilometri parcurs în aproape două ore. Mult. Din cauza calităţii „ireproşabile” a drumului. La 9.00 fără ceva eram deja în oraşul descălecării uneperiste.

Colegii de la TeleM Botoşani stabiliseră deja cu staff-ul ministrului Gabriel Oprea, sef la UNPR, ca puţin după după ora 9.00 să facem o înregistrare în platou cu generalul. Mare şef de partid şi mare ministru.

Planurile iniţiale au fost date peste cap de inaugurarea sediului UNPR Botoşani. Un sediu compus din câteva camere frumos amenajate, ce-i drept, în centrul oraşului. Momentul festiv trebuia să aibă loc vineri seară, dar ceva s-a întâmplat, astfel că preotul a fost chemat sâmbătă dis de dimineaţă.

Părintele cânta, Nicolicea butona laptopul, iar Micky Şpagă citea un ziar. Gazeta Sporturilor. Diviziunea muncii e mai întâi concept uneperist, apoi a fost pus întâmplător şi în cărţile de economie.

Ca să nu ratăm marele interviu cu prezidentul, ne-am deplasat la sediul proaspăt inaugurat, pentru a reprograma evenimentul mai spre prânz.

Discuţia cu Oprea a fost scurtă şi la obiect. Facem interviul după conferinţa de presă de la ora 12.00. Omul şi-a dat acordul.

Botoşaniul nu e un oraş primitor. Probabil asta l-a molipsit şi pe Gabriel Oprea. Nici nu ai ce face în oraş, deşi e reşedinţă de judeţ. Pentru cei curioşi, am băut o cafea, plus nişte apă (aşa indică medicii pe caniculă), am dat pe gât vreo 2 plăcinte şi am pornit spre locul conferinţei.

Hotelul Premier (de ce nu Ministru?) a dinamovistului Borcea e la capătul lumii. Undeva la marginea oraşului. INMH tocmai anunţase temperatura la Botoşani: 33 de grade. Hotelul de trei stele, cochet pe dinafară, are un hol ciudat. Multe ferestre, puţin oxigen. Nici vorbă de aer condiţionat. 20 de minute de aşteptare. Înăuntru, şedinţa băieţilor de la UNPR. De la Iaşi au fost prezenţi doi oameni, Luminiţa Iordache şi Cristi Nechifor, ambii foşti pesedişti.

Surprinzător pentru reuniunile politice, şedinţa internă a UNPR s-a terminat repede. La 12.15 începe conferinţa. Cristi Diaconescu şi Gabriel Oprea îşi iau haina, ca să dea bine. Primele blitzuri. Oprea e deja iritat: „Lăsaţi-mă să-mi pun haina”. Dorinţa generalului a fost ascultată, deşi deziluzie, pe umărul hainei nici urmă de epoleţi.

Vorbesc în ordine Marian Sârbu, Cristi Diaconescu şi Gabriel Oprea. Generalităţi. Încep întrebările. De toate, n-au fost mai mult de şase. Luminiţa Iordache stă şi ea la masa cu şefii. N-a scos o vorbă, dar nici n-a întrebat-o nimeni de ce la Iaşi UNPR are o activitate „susţinută”. Nu se cădea să pui la un punct un ieşean tocmai la Botoşani.

A urmat întrebarea de 10 puncte. „Au apărut informaţii că Udrea ar veni din toamnă la UNPR. Aţi primi-o?”. Oprea a luat foc. A răspuns scurt: Altă întrebare.

Dintr-o dată sprâncenele i s-au arcuit, mâinile nu-şi mai găseau locul pe masă, iar privirea devenise ameninţătoare. Nimeni n-a mai întrebat dacă la 20 de ani de la evenimente mai există vreo popotă la Botoşani. Oricum, în gândul lui Oprea, obişnuit cu ordinele militare, ziariştii erau deja socotiţi nişte inamici. Plus nesimţiţi.

Mai curg două întrebări banale, apoi ridicatul de pe scaune. Ne repezim la general (eu şi colegul de la TeleM BT), generalul se repede la noi: Nu vin la nici o emisiune.

Aşa procedează un lider politic, care abia şi-a lansat partidul la apă. Oprea nu e lider politic. El e general. Popota uneperistă de la Botoşani s-a închis la ora 13.00.

Poporul are nevoie de Oprea, nu el de popor. El dă ordine, ceilalţi execută.

Am revenit cu bine în Iaşi. Tot două ore. Între timp, şi gropile parcă s-au împuţinat. Fuseseră acoperite cu demagogie!

Politica

Comentarii

10 comentarii to “Generalul care nu-şi ţine cuvântul. Sau de ce popota nu poate deveni niciodată partid politic”

Scrie un comentariu

(obligatoriu)

(obligatoriu)