„Nimeni nu caută un psiholog când e fericit. Când ajung la cabinet, mulţi spun: «Eu nu-s nebun»”
De ce oamenii se decid greu să meargă la psiholog? Mihaela Palade Gheran, psiholog şi trainer dezvoltare personală, susţine că una dintre explicaţii ar fi aceea că în vremea lui Ceauşescu, profesia a fost interzisă, iar oamenii nu prea ştiu nici acum ce presupune acest domeniu.
„Lipseşte şi informarea. Oamenii nu ştiu cu ce se ocupă psihologul, iar adesea apare confuzia între psiholog şi psihiatru. E un mare zbucium înainte ca o persoană să ajungă la cabinet. Au fost persoane care mi-au mărturisit că au stat o lună sau două până să accepte să vină. Mulţi spun: «Eu nu sunt nebun». Sau «Vreau să ştiu dacă sunt nebun». Plus că se ascund adesea de membrii familiei, se ascund de societate”, explică Mihaela Palade Gheran.
Ea afirmă că rolul fundamental al psihologului este de a dezvolta personalitatea, apoi de a interveni şi trata.
Unii vin târziu la cabinet, însă în ultima vreme, adolescenţii şi studenţii în special, au un alt comportament, iar vizita la psiholog li se pare ceva firesc.
Multe cazuri vizează depresii puternice sau atacuri severe de panică.
„În prima fază de evoluţie, atacurile de panică se tratează rapid, dar am avut oameni cu atacuri de panică generalizate, în sensul că nu dormeau, nu mâncau, erau cu tahicardie. Au venit la cabinet persoane cu teancul de investigaţii medicale după ei. Erau de fapt sănătoşi, dar aparuse o componentă psihologică. Colaborez cu psihiatrii, iar în paralel se începe terapia propriu-zisă. Apare şi o altă confuzie: cea cu preotul, cu taina spovedaniei. Vin mulţi cu ideea că dacă spun lucruri care li s-au întâmplat cu 10 sau 20 ani în urma, cumva există acea eliberare. Eu le spun că aici e vorba de o terapie, dar dacă simt nevoia unei componente spirituale, de a fi iertat, atunci te adresezi preotului. Credinţa este o resursă puternică pentru cei care cred”, considera psihologul ieşean.
Cât de deschişi sunt pacienţii atunci când vin la psiholog?
„Am avut pacienţi care la prima întâlnire, o jumătate de oră au stat într-un colţ şi au plâns permanent. E o profesie grea, nimeni nu vine să te caute când e fericit. Şi vin cu tot felul de lucruri. Când vorbim de depresie, toate planurile sunt explodate, şi personal şi profesional. Persoana ajunge să se autoizoleze. Mulţi vin şi spun: «M-am gândit la trei modalităţi de sinucidere»”, afirmă Mihaela Palade Gheran.
De ce se rupe „firul” în cazul adolescenţilor, care este rolul părinţilor în comunicarea cu copiii lor şi ce înseamnă de fapt să-ţi ajuţi copilul, citiţi într-un episod viitor.
• Mihaela Gheran Palade, psiholog şi trainer dezvoltare personală. Contact: 0723/273.582
Loading ...
