• Prima pagina
• Contact
• Despre
• Servicii
• Utile

Observ, ca toată lumea, că a apărut întrebarea asta – ce i-a supărat totuşi aşa de tare pe organizatorii FILIT? Ce atâta lipsă de bărbăţie să înghiţi toate minciunile care se aruncă în spaţiul public despre tine, tu să stai în fiecare zi şi să te ştergi de noroi, iar în acelaşi timp să îţi faci treaba ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Interesant lucru, aceste întrebări le ridică oameni care au dat dovadă de enormă bărbăţie atunci când au fost masacraţi teii pe Ştefan cel Mare, cât timp oraşul întreg a fost terfelit bucată cu bucată. Regula la Iaşi a devenit să dai ascultare unui stăpân, să scrii după dictare, să ascunzi totul sub preş, şi apoi să te întrebi de ce îi apucă pe alţii aşa, din senin, nemulţumirea.La început, înaintea ediţiei din 2013, bărbăţia persoanelor respective a constat în a pune la îndoială faptul că FILIT va fi cu adevărat un festival de răsunet european, că vor veni invitaţi de renume. „Nu vă aruncaţi prea tare cu comunicatele şi declaraţiile?” – o întrebare. Cea mai halucinantă a fost, în cadru informal, aceasta: „Dar voi v-aţi gândit să şi vorbiţi cu autorii pe care i-aţi pus în comunicat?”. Cam acesta fiind nivelul „festivalier” ieşean, cu mici excepţii notabile, n-ar fi trebuit să mire prea mult astfel de întrebări bărbăteşti. Aşa că au stat, şi-au frecat mâinile şi au aşteptat prima ediţie. Culmea, a ieşit.

Dar bărbaţii s-au gândit că lucrurile nu trebuie să rămână aşa. Ia să vedem, ce funcţionează cel mai bine atunci când nu poţi nega nivelul unei manifestări culturale, organizarea în ansamblu sau ecourile în presa internaţională şi cea naţională? Bingo! Hai să strigăm: „hoţii”! Azi aşa, mâine aşa, o auzi cineva şi poate o începe să creadă. „Nu se poate, domnule, să faci un festival cu un buget mai răsărit şi să nu se fi sifonat ceva, să nu se fi dat nişte sinecuri”! Operaţiunea a mers şi mai departe: relativizarea succesului internaţional, relativizarea calităţii invitaţilor, „băgarea în aceeaşi oală” a organizatorilor cu restul peisajului – nu vedeţi că şi ăştia sunt nişte sinecurişti, nişte slugi de partid, nişte „cretini”, „isterici”, „huligani electorali”? Nu vedeţi că au stăpân, că servesc unei doctrine?

Decizia iniţială, cu mari costuri de imagine pentru unii dintre noi, a fost să tăcem. Pentru binele FILIT, pentru a nu îngroşa un val ce nu părea la momentul acela parte a vreun plan bine pus la punct. Echipei i-ar fi fost mai bine „să iasă la bătaie”, să denunţe minciuna şi calomnia, pentru festival ar fi putut fi o catastrofă – mai precis în vederea pregătirii ediţiei 2014.

Numai că zilele trecute lucrurile au devenit mult prea clare: împotriva echipei FILIT (pe care bărbaţii o pot găsi pe site-ul oficial detaliată în amănunt, că se tot întreabă cine se află în spatele „personajului colectiv” Echipa FILIT şi cu cine să vorbească, cui să i se adreseze) au început atacuri constante, mascate în comunicate de presă zilnice şi în articole de „presă” asupra cărora nu vreau să mai revin (dar placa era aceeaşi – „hoţii”!). Şi tot în paranteză fie spus – zilele acestea numai cine nu a vrut să primească explicaţii nu a primit, managerul FILIT, Dan Lungu, a răspuns tuturor acuzaţiilor punct cu punct – în emisiuni radio, emisiuni TV, în presă, pe Facebook etc. Cine vede emisiunea „Vocile Iaşului” de la DIGI 24 la care a participat alături de Lucian Dan Teodorovici se poate lămuri în totalitate în privinţa motivelor care au determinat gestul radical şi poate asculta explicaţii amănunţite legate de orice chestiune financiară şi instituţională ce ţine de FILIT. Dar unii bărbaţi au doar tastaturi, nu şi urechi. Or, asta e cu totul altă problemă.

Ce a urmat, se ştie – anunţul de suspendare a FILIT 2015. Valul uriaş de simpatie şi de susţinere ne-a copleşit pe toţi cei care am avut un rol în organizarea FILIT. Semnalul fusese destul de clar: nu e suficient să ai buget ca să faci un festival, trebuie să ai încredere şi în echipă. FILIT s-a clădit, în mare măsură, pe imaginea şi priceperea a trei scriitori: Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu. Fiecare cu cărţile sale, cu participările la marile festivaluri internaţionale ale lumii, cu lecturi publice aproape săptămânale în străinătate. Ei fost cei care au decis să îşi pună în joc cel mai de preţ lucru câştigat de-a lungul carierelor: credibilitatea. Invitaţii au venit, măcar la prima ediţie, pentru că cei trei şi-au pus obrazul şi le-au garantat agenţilor literari, editurilor, autorilor, traducătorilor, managerilor culturali că va fi un eveniment de calitate. Aceasta în condiţiile în care mari scriitori şi-au jurat să nu mai calce vreodată în România în urma unor experienţe total nefericite (cum ar fi să le organizeze Uniunea Scriitorilor din România o lansare de carte la care să fie prezenţi trei oameni). Lumea literară mondială funcţionează după principii străine urechismelor dâmboviţene şi bahluiene, iar pentru a avea acces acolo trebuie să ai contactele necesare, să fi participat la marile târguri de carte internaţionale, să fi purtat deja mii de pagini de corespondenţă cu edituri şi agenţi. Şi, era să uit: chiar să ştii ce e aceea literatură.

„Păi şi v-aţi supărat pe atâta lucru”? Da, o fi puţin lucu pentru un oraş afundat în intrigi mărunte, jocuri de culise, topoare aruncate, totul într-un haos administrativ şi instituţional. E oraşul în care Edilul Şef foloseşte Poliţia Locală, bazele de date ale instituţiilor publice etc. în interes pur personal.

O să închei deocamdată cu un comentariu găsit pe Facebook, al unui om din Bucureşti pe care nu îl cunosc, dar care pare să aibă mulţi prieteni ieşeni: „Iaşul e complicat. E imposibil să faci ceva acolo. De asta e plin de ieşeni disperaţi să faca ceva oriunde altundeva decât la Iaşi. A ajuns capitala cabotinilor şi a politrucilor rataţi. Dacă ai vedea ce e acolo te apuci cu mâinile de păr şi te tragi doar ca să sfidezi gravitaţia”.

SURSA: George Onofrei, pagina de facebook

Scrie un comentariu

Nume (obligatoriu)

E-mail (obligatoriu)

URI

Mesaj