Cum intervenim ca părinte în relaţia sentimentală a copilului. Psiholog: În situaţia în care copilul nu înţelege singur că greşeşte, e mult de muncă. Cu durere o spun, dar copiii învaţă şi din exemple negative

Trebuie să plecăm de la premisa că nimeni din exterior nu va fi perfect, atunci când evaluăm relaţia fetei sau băiatului nostru cu iubitul sau iubita, este de părere psihologul iesean Mihaela Palade Gheran.

Cu toate acestea, e necesar să ştim cine este cel care a intrat în viaţa copilului, ce fel de persoană este, ce educaţie are şi cum se poartă.

„În permanenţă, fiecare om are calităţi şi defecte. Este important să chemăm acasă prietenul sau grupul de prieteni şi să observăm comportamentul, fără să fim însă incisivi. Am avut cazuri de felul acesta, părinţii chemau acasă prietenul sau prietena copilului, dar nu le oferea spaţiul necesar. Ceva de genul «Da vreţi apă, da vreţi suc, da să vă mai aduc ceva?» Totul se face discret, cu diplomaţie, iar după o întrebare sau două îţi dai seama de comportament, observi reacţiile. Vezi cum vorbesc, cum se comportă, cum spun bună ziua, cum stau pe scaun. Sunt lucruri care spun despre calitatea persoanei respective”, afirmă psihologul ieşean.

Ce facem dacă prietenul sau prietena pică evaluarea, îi interzicem propriului copil să se mai vadă?

„E important să analizezi mai întâi, apoi să comunicăm copilului ce vedem. Abordarea nu trebuie să autoritară, de genul ce-i cu individul sau individa asta. Dacă observăm că nu e în regulă, aici e multă muncă. Dacă fiul sau fiica nu e convins sau convinsa că relaţia nu e cea mai bună, e foarte greu să intervii. Cu durere o spun, dar copilul învaţă şi din exemple negative. Câteodată, deşi pare şocant, poate că are nevoie de o experienţă negativă pentru a învăţa o lecţie majoră de viaţă. Oricât de dureros e pentru un părinte, e dreptul copilului să facă alegerea. Anumite izbituri fac cât o mie de pernuţe”, susţine psihologul Mihaela Palade Gheran.

Ea spune că recomandă intervenţia imediată a părinţilor în cazul în care sesisează că lucrurile nu sunt tocmai în regulă, însă în situaţia în care copilul nu înţelege singur drumul corect, aproape nu există ieşire.

„Tu ca părinte, aparent, ai senzaţia că poţi controla tot: timpul de şcoală, timpul liber etc. Dar toate astea nu le poţi controla. Am întâlnit cazuri când copiii erau lăsaţi în clasă şi imediat după ce pleca părintele, ieşea pe geam. Nu poţi să controlezi. Trebuie însă să faci toate demersurile şi să-i explici. Intervenţia în forţă nu e indicată”, explică Mihaela Palade Gheran.

Mihaela Palade Gheran, psiholog şi trainer dezvoltare personală. Contact: 0723/273.582

Psihologie

Scrie un comentariu

(obligatoriu)

(obligatoriu)