Psiholog: De multe ori, părintele se proiectează în propriul copil şi îi cere să facă lucruri pe care el nu le-a făcut. Nu ia în calcul faptul că acel copil are identitate proprie şi este diferit

Adesea apare o fractură între aşteptările părinţilor şi posibilităţile copilului. Chiar dacă părinţii îi doresc binele copilului lor, modul în care aceştia reacţionează este greşit, iar rezultatul poate avea efect invers.

„De multe ori părintele se proiectează în propriul copil şi doreşte ca acesta să facă lucrurile pe care el nu le-a făcut. Sau îi cere să facă lucrurile pe care el le ştia, le putea, dar nu ia în calcul faptul că acel copil e o fiinţă unică, are identitate proprie şi este o persoană diferită”, explică psihologul ieşean Mihaela Palade Gheran.

Cum intervenim ca părinţi în astfel de situaţii? Cabinetul psihologului reprezintă o soluţie, întrucât aici părinţii îşi pot cunoaşte mai bine copilul, ba mai mult, îi pot descoperi abilităţile şi implicit drumul în viaţă.

„Ultimele teorii arată clar că un copil cu inteligenţă emoţională, care are capacitatea să se cunoască, să-şi stăpânească emoţiile, să le gestioneze corect, să empatizeze are succes pe mai multe planuri şi reuşeşte să se împlinească în viaţă faţă de copilul supra-dotat intelectual, dar incapabil să stabilească relaţii şi conexiuni cu ceilalţi. În cabinet se pot aplica teste care măsoară toate aptitudinile mentale, adică partea numerică, verbală, abstractă sau capacitatea de a face raţionamente. Astfel, se elaborează prin teste psihologice un profil clar al copilului care arată unde are el reuşite şi unde merge mai greu”, spune psihologul Mihaela Palade Gheran.

Totul este de fapt o radiografie, sunt identificate punctele forte şi punctele slabe ale viitorului adult.

„Testele se raportează în funcţie de vârstă. Compari copilul cu un alt copil de vârsta lui, sunt aceiaşi indicatori. În acest fel vezi dacă poţi cere copilului să fie de nota 10, în condiţiile în care unul dintre părinţi a fost olimpic la matematică sau dacă acel copil are capacitatea verbală de 10 şi că reuşita lui este mai degrabă pe partea de limbaj”, arată psihologul ieşean.

Există şi teste care evaluează partea de personalitate sau cea emoţională.

„Nu înseamnă că dacă se stabilesc coordonatele astea, copilul rămâne la stadiul actual şi că nu se poate schimba. Îţi arată potenţialul la un moment dat, iar dacă este stimulat corespunzător, acel copil poate să se dezvolte. Poţi să faci orientarea copilului, şcolară sau profesională, în urma evaluării de către un psiholog şi să vezi traseul lui încă de la vârsta de 10 ani, pentru a descoperi unde ar putea înregistra performanţe. Poţi să-l evaluezi din nou la un an ca să vezi dacă se schimbă, poţi să le dezvolţi pe cele slabe. Aici sunt foarte multe exerciţii şi modalităţi de intervenţie”, adaugă Mihaela Palade Gheran.

Psihologul recomandă să se meargă pe punctele forte ale copilului, pentru că „acolo el se simte în largul lui şi are potenţial, fără să capete frustrări”.

„Dacă are potenţial de 5 pe o scală între 0 şi 10, iar părintele vrea să-l ducă într-un an la 10, copilul va putea, dar ca şi preţ plătit va fi suprasolicitarea. Pot apărea depresia, tot felul de frustrări, anxietatea. Nu poţi într-un timp relativ scurt să creşti. Am văzut copii foarte inteligenţi, care sunt suprasolicitaţi prin tot felul de pregătiri de câte 4-5 ore pe zi. Avea teme de la şcoală două ore, de la profesor încă două ore şi de la părinţi încă patru”, a menţionat psihologul ieşean.

Cât de important este modul cum comunicăm cu propriul copil? Citiţi mâine pe jurnalvirtual.

• Mihaela Gheran Palade, psiholog şi trainer dezvoltare personală. Contact: 0723/273.582

Psihologie

Scrie un comentariu

(obligatoriu)

(obligatoriu)