CRONICA LUI CĂLIN: Răstignirea Domnului …Darwin

Extrem de inconfortabil spectacolul Martiri al celor de la Lithuanian National Drama Theatre, prezentat în cea de a doua zi a Festivalului Internaţional de Teatru Sibiu 2016! Într-o manieră quasi-documentară, profund analitică, textul lui Marius von Mayenburg pune în discuţie una dintre cele mai tabu teme în spaţiul românesc (și, se pare, nu numai!): agresivitatea sacrului și manifestarea juvenilă a acestei agresivităţi.

Benjamin („fiul de bun augur” în ebraică, fiu al Raselei și Iacob, în Vechiul Testament) se află la vârsta critică a adolescenţei invadată de întrebări. Provine dintr-o familie cu părinţii divorţaţi (aspect pasager, fără semnificaţii majore în text) și primul semn al „certitudinilor” la care a ajuns este refuzul de a participa la cursurile de înot, pe motiv că îi sunt afectate principiile religioase. Personajul este, apoi, dezvoltat pe linia unui crescendo al religiozităţii radicale, culminând cu violenţă, manipulare (discipolatul colegului cu handicap și eșecul facerii de minuni), instigare la crimă etc. Spectacolul lui Oskaras Koršunovas decupează inteligent fragmente din ceea ce s-ar numi o dimensiune violentă a sacrului, moștenită și aplicată în diferite chei de și în societatea contemporană. Fiecare din cele peste 20 de micro-scene este introdusă sonor cu fragmente agresive de muzică rock și vizual prin imagini ce recuperează reprezentări clasice ale unui sacru dezlănţuit. „N-am venit să aduc pace, ci sabie” pare să fie moto-ul acestei viziuni regizorale în care chipul lui Iisus ne privește neutru de pe panoul unui coș de baschet.

Multiplele perspective din care este abordată tema asigură caracterul documentar de care pomeneam ceva mai sus. Mediul școlar în care se manifestă Benjamin ni-i propune pe colegii săi, pe profesori, directorul, psihologul și preotul școlii, fiecare dintre ei devenind parte într-o dezbatere cu final surprinzător. În plan „civil” acţionează mama, debusolată, neștiind dacă atitudinea fiului trebuie interpretată cu îngrijorare sau ca pe un dar al Celui de Sus. Un schelet uman, prezent în scenă de la început până la final, completează sumbru lista martorilor metamorfozei lui Benjamin. Erotismul este reprimat brutal, căci vine de la diavol, iar atingerea, ca banală acţiune fizică de inter-relaţionare, capătă ecouri infernale.

„Problema” lui Benjamin, un altfel de „deșteptare a primăverii” (frecvent, scenele ce implică profesori, sau cele ce aduc în discuţie sexualitatea juvenilă trimit mai mult sau mai puţin vag la textul lui Wedekind), tulbură o lume în care toate păreau la locul lor. Vorbirea în citate vetero-testamentare, agresivitatea progresivă, intransigenţa dusă la extrem, disoluţia oricărei metafore şi lectura în cea mai realistă dintre chei a scrierilor sacre configurează, la scară mică, rezumativ, o milenară atitudine spirituală din care sunt excluse toleranţa, dialogul, iubirea în sensul cel mai firesc şi relaxat al termenului.

Din multitudinea de personaje ce gravitează în jurul protagonistului, iese în evidenţă profesoară de biologie, reprezentantă simbolică a lui Darwin, însă un Darwin privit ca alternativă, ca opţiune, nu ca imperativ sau obligaţie, un Darwin ce poate accepta tema unui „tată iubitor”, însă nu al unuia ce stă la pândă pentru a te sur-prinde şi a te pedepsi. Conflictul se concentrează treptat tocmai pe axa aceasta tradiţională şi, totuşi, în această recontextualizare, îmbogăţită cu noi nuanţe. Răstignirea finală a profesoarei de biologie este o replică ironică dată celor care, în numele iubirii christice, sfârtecă zi de zi palmele celor altfel cu piroanele intransigenţei şi ale unicei opţiuni.

Martiri e un spectacol rece, cu interpretări detaşate, metalice, un fel de intervenţie chirurgicală fără anestezic, bulversant până la scandal pentru cei ce refuză să privească lucid excesele religiozităţii. Ne vorbeşte despre o faţă a sacrului invocată şi azi pentru a justifica „sfintele războaie” şi alte atrocităţi ale omenirii. Ne povesteşte despre ceea ce am devenit sau am putea deveni…

Lithuanian National Drama Theatre – Martiri, de Marius von Mayenburg. Regia: Oskaras Koršunovas. Scenografie şi costume: Lauryna Liepaitė. Muzică: Gintaras Sodeika. Light design: Vilius Vilutis. Asistent regie: Regina Garuolytė. Cu: Algirdas Dainavičius, Džiugas Siaurusaitis, Jolanta Dapkūnaitė, Inga Šepetkaitė, Monika Vaičiulytė, Remigijus Bučius, Nelė Savičenko, Marius Repšys, Kęstutis Cicėnas, Laurynas Jurgelis. Spectacol vizionat la Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu, 11 iunie 2016.

• Text semnat de Călin CIOBOTARI

Cultura

Comentarii

Un comentariu to “CRONICA LUI CĂLIN: Răstignirea Domnului …Darwin”

Scrie un comentariu

(obligatoriu)

(obligatoriu)