JURNAL VIRTUAL

mai mult decat stiri

IAŞUL ÎN AFACERI: „Fondurile structurale nu vor putea fi atrase fără un plan clar şi capacitatea de a-l implementa” – Interviu cu Cătălin Ilie, managing partner AVISSO

• Municipalitatea ieşeană are în derulare o consultare publică privind investiţiile pentru următorii 15 ani în Iaşi. În ce măsură pot fi identificate proiectele de investiţii printr-o consultare populară şi cât de mult ar putea fi aceasta implementată ţinând cont de banii care ar putea fi atraşi din fonduri europene?

Din punctul meu de vedere, faptul că municipalitatea a optat pentru un mecanism democratic de a i­den­tifica şi selecta proiectele prioritare ale Iaşului pentru următorii 15 ani este un lucru pozitiv, însă, din păcate, modalitatea în care se face a­ceastă consultare este total nepotrivită. De ce? Pentru că vorbim de o strategie investiţională a Iaşului ca­re nu priveşte doar administraţia publică, ci tot ecosistemul socio-economic al oraşului. Impresia mea este că nu se înţelege exact rolul administraţiei publice în dezvoltarea municipiului. Cred că, în pri­mul rând, trebuie plecat de la stra­tegiile de specializare inte­ligen­tă. În funcţiile de punctele forte şi potenţialul pe care îl ai la nivel local şi regional trebuie să propui un set de măsuri/proiecte care să creeze acel cadru socio-economic capabil se stimuleze şi să susţină exploatarea lor. Apoi, acele măsuri trebuie dis­cutate cu actorii relevanţi din fie­care sector: spre exemplu, dacă îţi propui să dezvolţi o serie de proiecte în sectorul sanitar, atunci poţi chema la consultări actorii relevanţi din domeniul medical – precum medicii, companiile private din sector, studenţii, asociaţiile pro­fe­sio­nale etc., astfel încât să poţi culege datele relevante şi importante. Eu unul nu pot să înţeleg de ce în ma­joritatea domeniilor se „dublează” proiectele de investiţii: dacă s-a făcut la Cluj un Centru modern de transplant, de ce trebuie să se facă acelaşi lucru şi la Bucureşti sau la Iaşi? Nu mai bine facem un centru de medicină regenerativă?

Ceea ce vreau să spun este că trebuie să ne specializăm investiţiile pe ceea ce avem potenţial şi să le corelăm, nu să risipim banii. Ast­fel, da­că faci o investiţie în medicină re­ge­nerativă, discută cu universităţile pentru ca acestea să aibă programe educaţionale specializate în medicină regenerativă, laboratoare de cercetare; discută cu companiile să facă investiţii pentru dezvoltarea de produse şi servicii din acest sector.
În plus, municipalitatea ar trebui să includă în această strategie şi proiecte/măsuri care să fie dezvoltate de companii private sau de societatea civilă sau în regim parteneriat public-privat. Doar aşa mobilizezi eficient toate resursele pen­tru a implementa strategia şi doar aşa eşti sigur că ceea ce ţi-ai pro­pus poate fi realizat. Totodată, se va maximiza utilizarea şi ab­sorb­ţia fondurilor europene la nivel local, în sensul că atât autorităţile publice, cât şi companiile ori soci­etatea civilă vor contribui integrat la dezvoltarea şi implementarea de măsuri finanţate prin fondurile structurale.

• Care sunt principalele diferenţe între bugetul anterior al UE şi cel în desfăşurare – 2014-2020? Vor fi scrierea de proiecte şi atragerea de finanţări mai dificile?

Cred că în principal diferenţa stă modul în care s-a realizat programarea la nivel naţional, în sensul că s-au înregistrat progrese în ce­ea ce priveşte planificarea investiţiilor prioritare la nivelul României. În plus, s-a realizat o mai bună organizare şi intercorelare a programelor 2014-2020.
Raportat la perioada 2007-2013, în exerciţiul de programare 2014-2020, o schimbare majoră s-a produs la nivelul comunităţii europene, în sensul că se pune foarte mare accent pe ceea ce înseamnă impactul unui proiect. După criza e­conomică, la nivelul statelor membre s-a înţeles că, dacă nu se maximizează utilizarea bugetului UE prin proiecte cu impact, capabile să stimuleze alte resurse financiare şi materiale private (inovare, pro­fitabilitate etc.), atunci nu a­vem nici o şansă în competiţia globală (cu SUA sau China).

Astfel, la nivelul ţării noastre, pe de o parte, în cadrul unor pro­gra­­me (precum cel dedicat Cer­cetării, TIC, Capital Uman, câteva a­xe din POR) va fi mult mai dificilă atragerea finanţărilor. Dacă nu e­xis­tă un plan clar, fezabil, sustenabil, credibil şi capacitatea de a-l implementa, atunci mai mult ca sigur va fi imposibil să atragi fonduri structurale. Foarte greu se mai pot crea condiţii arti­fici­a­le/formale pentru a obţine proiecte. Dacă acest lucru nu se va vedea imediat în urma procesului de selecţie, vă garantez că după implementare se va vedea în sens negativ. De aceea este foarte important ca autorităţile de management să explice foarte bine potenţialilor beneficiari (în special autorităţi publice) ce urmăresc programele şi care sunt metodele de verificare a validităţii și realităţii şi care sunt riscurile pe care şi le asumă dacă proiectele propuse nu au impactul scontat prin proiect.

• Care sunt domeniile pentru care municipalitatea ar putea depune proiecte şi avea un mai mare succes în acest exerciţiu financiar?

Tocmai asta este problema. În general, beneficiarii din România depun proiecte neplanificate şi ne­sus­­tenabile ca urmare a faptului că se gândesc de la bun început să dez­volte proiecte pentru axele unde ar avea mai mult sucess. Acest lucru este complet greşit. Nu dezvolt un proiect într-un anumit domeniu doar pentru că e în trend şi am mai mari şanse. În primul rând, identific nevoile mele stringente, priorităţile strategice, potenţialii parteneri care pot să aducă plusvaloare investiţiilor mele. În al doilea rând, îmi fac planul de lucru şi estimarea investiţiei. În al treilea rând, i­den­tific sursele de finanţare, condiţiile, riscurile. Apoi selectez sur­se­le de finanţare şi fac prioritizarea proiectelor în funcţie de raportul cost-beneficiu şi impact.

Dacă există proiecte strategice ale comunităţii locale, atunci este foarte importantă participarea ex­per­ţilor locali în comisiile de pro­gra­me pentru exerciţiile financiare specifice (2014-2020; 2021-2027) pentru a propune şi negocia priorităţile programelor.

• Avem deja o întârziere de doi ani în privinţa derulării de proiecte europene pe exerciţiul bugetar 2014-2020, Guvernul abia de curând a început să prezinte ghidurile de finanţare. Cât de mare impact va avea această întârziere?

Realist vorbind, suntem în mare întârziere. Totul depinde de cum s-au gândit şi se vor derula pro­cedu­rile. Spre exemplu, dacă lansezi tot şi contractezi tot până la finele lui 2017 sunt şanse bune să avem o rată a absorbţiei mult mai mare. Însă este foarte important pro­­cesul de implementare: proceduri de raportare-verificare, durata pentru rambusare a banilor, exis­ten­ța resurselor financiare atât pentru Autoritățile de Management (AM-uri), cât şi pentru beneficiari. Pot să spun sigur că cel puţin 20% din fondurile alocate pentru 2014-2020 vor fi pierdute tocmai pentru că nu se înţelege faptul că investiţii fără bani nu se pot face (co-finanţare, cash-flow). O bună parte din potenţialii beneficiari ai peri­oadei 2014-2020 nu dispun de resursele fi­nanciare pentru co-fi­nan­ţarea şi sus­­ţinerea proiectelor pe perioada de implementare (mă refer aici inclusiv la administraţia publică şi instituţiile publice) şi atunci vor fi mari probleme, din nou, dacă rambursările vor întârzia (şi cu siguranţă vor întârzia) sau dacă apar cheltuieli neprevăzute.

• Cât de importantă va fi competiţia pe proiecte şi cum şi-ar putea Iaşul maximiza şansele în a atrage sume importante? Există unităţi administrativ-teritoriale care au un avantaj în faţa oraşului Iaşi?

Consider că autorităţile publice locale care ştiu ce vor să facă, care știu care le sunt priorităţile şi cum pot implica actorii locali (companiile, societatea civilă) vor avea un avantaj. Nu este importantă suma atrasă dacă nu produce impact şi nu aduce plusvaloare. Pot să atrag sute de milioane de euro ca oraş, însă dacă după terminarea investiţiei aceasta nu produce bani sau nu creează condiţii de a produce bani, înseamnă că voi avea numai cheltuieli cu menţinerea investiţiei şi voi fi pe minus… încă un capitol de cheltuieli în bugetul local.

• Din experienţa exerciţiului bugetar anterior, care sunt, în opinia dumneavoastră, principalele greşeli care s-au făcut în derularea proiectelor?

Cred că cele mai importante le-am menţionat deja, dar voi face o scurtă sinteză:
- lipsa unei strategii de dezvoltare şi a unor proiecte strategice la nivelul beneficiarilor;
- necorelarea programelor de finanţare; n focalizarea programelor pe procese şi hârtii şi nu pe rezultate şi impact;
- lipsa resurselor financiare la nivelul beneficiarilor şi AM-urilor;
- mentalitatea că fără bani poţi să implementezi proiecte de investiţii;
- neprioritizarea proiectelor şi finanţarea unor proiecte care mai mult produc cheltuieli decât venituri.

CĂTĂLIN ILIE: SCURT CV

Cătălin Ilie este managing partner AVISSO şi are o experienţă de peste 10 ani în dezvoltarea şi managementul proiectelor CDI (Cerce­tare-Dezvoltare-Inovare) şi de investiţii la nivel naţional, dintre care aproximativ 6 ani de ex­pe­rien­ţă în dezvoltarea şi managementul proiectelor CDI transnaţionale şi de business la nivel internaţional.
Este consultant pe tematici de dezvoltare şi inovare pentru companii medicale şi universităţi din Italia, Ungaria, Spania şi Serbia. Des­fă­şoară activităţi de peer-review pentru proiecte de inovare şi dezvoltare economică elaborate de Ca­merele de Comerţ şi Agenţiile de Inovare din Bulgaria, România şi Ungaria. De asemenea, co­la­bo­rează de peste 6 ani cu Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” Iaşi  în domeniile menţionate, precum şi cu Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Me­di­cină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi.  Prin activitatea sa, Cătălin Ilie urmăreşte creşterea capacităţilor şi a vizibilităţii organizaţiilor de CDI din România la nivel internaţional, astfel încât să genereze inovare şi noi opor­tunităţi de creştere pentru business-ul românesc.

Competenţele lui Cătălin Ilie sunt focusate pe ceea ce înseamnă:
1. Designul propunerii/proiectului/ programului; 2. Inden­tifica­rea/anali­za şi cooptarea partenerilor naţionali/ inter­naţionali/comerciali relevanţi şi care pot oferi valoare adăugată; 3. Dezvoltarea modelului CDI pe lanţul – cercetare – re­zul­tate- exploatare (eco­no­mică) – inovare – venituri – cercetare (investiţie) şi multiplicare; 4. Dezvoltarea mode­lului de proprietate inte­lectuală; 5. Definirea actorilor relevanţi; 6. Implementarea modelelor/ proiectelor/programelor; 7. Consultanţa în comercializarea rezultatelor cercetării/ proiectelor/programelor; 8. Dezvoltarea par­te­neriatelor comerciale şi economice cu mediul privat din perspectiva produsele şi serviciilor CDI ale universităţilor/ institutelor de cercetare.

INTERVIU preluat de pe iasulinafaceri.ro