De ce avem la Iaşi partide atât de anemice

Au mai rămas vreo 75 de zile până la alegeri. Nici un partid nu şi-a stabilit candidaţii la Iaşi, e o plictiseală politică generală.

PSD Iaşi n-a mai avut o acţiune publică de luni bune. Vara a fost animată doar de scandalul intern, însă apele s-au limpezit în buna tradiţie pesedistă: toată lumea împăcată cel puţin până se fac listele. Filiala n-are nimic de transmis alegătorilor, nu s-a mai ţinut o conferinţă de presă la sediul de pe Ştefan cel Mare de ceva vreme. O amorţeală caracteristică unui partid care ştie că stă bine în sondaje şi că orice s-ar întâmpla n-are cum lua sub 40 la sută pe judeţ. Noul şef Mihai Chirica e preocupat doar de propria imagine.

La PNL s-a schimbat liderul, dar filiala a pierdut startul pentru parlamentare. Se caută figuri noi care să deschidă listele, dar oamenii de valoare din Iaşi cam strâmbă din nas. Nu vor să intre în arenă, nu acceptă rol de păpuşă pusă în vitrina din Podu Roş, doar pentru a-i atrage pe cei curioşi. Partidul şi-a redus motoarele, liderii liberali punând stabilitatea internă înaintea acţiunii.

Chef de politică nu au nici cei de la PMP. Fuziunea mai rău a făcut, cele două aripi aşteptându-se parcă la cotitură pentru a-şi plăti poliţe. La ALDE, aceeaşi lipsă de idei. Varujan Vosganian e ceva mai activ în circumscripţie, dar preocuparea sa nr 1 e încă un mandat de parlamentar. Dovada: mutarea de pe liste, de la Senat la Camera Deputaţilor.

Cei de la USR au anunţat primii doi candidaţi, dar lista nu e bătută în cuie. Nu se ştie cine e pe primul loc la Senat, cum nu cunoaştem nici ocupantul primei poziţii la deputaţi.

Partidele nu se deschid către electorat, apoi se miră că alegătorii întorc spatele politicii. Activitate politică nu înseamnă doar bătălie continua pentru locuri eligibile, ci proiecte si oameni noi, multa decenţă şi mai ales apropiere faţă de public.

În fond, politicienii ieşeni nici n-au ce să mai promită. Cine mai crede în basmele cu autostrada sau cu atragerea de investiţii în regiune? E aceeaşi baltă, în care e importantă doar felia de 40%, adică segmentul care vine la vot. Un peisaj anost într-un oraş fără lideri puternici şi cu sfori trase pe sub masă. Ambiţii ioc, rezultate pe măsură. Apoi ne mirăm că Iaşul nu contează în deciziile care se iau la Bucureşti.

Politica

Scrie un comentariu

(obligatoriu)

(obligatoriu)