Nervi azi la Direcția de Finanțe Iași: puhoi de lume, doar două ghișee deschise. Ca să ne ia banii, statul mai întâi ne umilește
Statul are nevoie de bani, dar înainte de a-i lua de la contribuabili îi umilește zdravăn. La Direcția de Finanțe Publice din Iași (sediul de lângă Hala Centrală) stai la coadă cu orele ca să plătești o banală taxă sau să achiți un impozit.
Bănuiam ce mă așteaptă, așa că m-am înarmat cu răbdare. Intru în instituție, iar la parter nu te întâmpină vreun funcționar binevoitor, gata să te ajute cu vreo informație, ci două cozi uriașe ca niște șerpi nervoși care-și fac loc cu greu unul pe lângă altul.
Nu poți să te așezi la care rând vrei, ci trebuie să te interesezi unde poți achita foaia de vărsământ, altfel riști să stai degeaba. Te duci în față, bagi capul la ghișeu, întrebi civilizat, dar funcționara e ocupată. Îți răspunde în cele din urmă că în partea ailaltă îți poți rezolva problema. Cauți capătul cozii, te așezi. Începe așteptarea. Timp pierdut aiurea. Minutele trec, șarpele stă înțepenit. Nu se mișcă nimic, dar partea proastă e că la ora 14.00 e gata programul și nu se mai încasează nimic. Oamenii devin nervoși, se întreabă dacă mai reușesc să ajungă la ghișeu până se trage oblonul.
Mai e ceva: foaia de vărsământ trebuie emisă în ziua în care achiți banii. Altfel nu poți face plata. De când e treaba asta?, întreabă un contribuabil. Funcționara îi spune că e o prevedere nouă și că nu poate lua banii, pentru că așa sunt dispozițiile. Alți nervi. Pe bună dreptate.
Birocrația n-are limite. Tot crește, spre disperarea celor care vor să dea banii la stat, dar statul le pune tot felul de condiții. Până la urmă care-i logica, dacă tot te prezinți la ghișeu până la termenul limită al plății impozitului respectiv?
Lumea e nervoasă, cele două funcționare la fel. Se pornește iar cearta, se aruncă vorbe grele dintr-o parte în alta. Ambele tabere au dreptate. Contribuabilul are motive să fie supărat, dar cum naiba tu ditamai instituție lași doar două ghișee deschise când știi că e puhoi de lume? De fapt, aici e buba. E greu să-ți dimensionezi activitatea, să te adaptezi? Se pare că da. Când ai cinci oameni la rând sunt suficiente două ghișee, dar când sunt zeci de contribuabili, e umilitor ce se petrece.
Să știți că la ora două fix am închis, țipă funcționara. E obosită, stresată, pe undeva e de înțeles. Nu ea e de vină, ci șefii ei care o pun să lucreze în asemenea condiții. Un sistem greoi care nu vrea să se mai schimbe.
Apoi ne mirăm că ne pleacă oamenii din țară. Nu e vorba doar de salariile mici de aici, ci și de calitatea vieții. De modul în care suntem tratați. E înjositor ca tu să mergi să-ți plătești dările la timp, iar statul să-ți râdă în nas. Să te țină la rând cu orele, să te încurce, în loc să te ajute.
Loading ...
