Scriitorul Jón Kalman Stefánsson la FILIT: „Dacă ai scrie o carte despre fericire ar fi una foarte scurtă, pentru că ea se trăieşte, nu se povesteşte”
Scriitorul Jón Kalman Stefánsson, cunoscut pentru „Trilogia fiordurilor”, a vorbit, joi seară, cu publicul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi despre Islanda natală şi frigul care îi inspiră pe locuitorii insulei, despre parcursul său literar, prima ecranizare a unui roman pe care îl semnează, despre fericire, aurora boreală şi fascinaţia zăpezii.
„Un lucru bun în viaţă este că nu te saturi niciodată de frumuseţe”, a spus Stefánsson, care, înainte să se dedice scrisului a lucrat într-un abator, în industria pescuitului şi chiar în poliţie. A fost profesor şi bibliotecar.
Despre scris spune că poate fi terapeutic. „Nu pot trăi fără să scriu, să lucrez la ceva. Dacă nu o fac e ceva în neregulă cu mine. Nu e terapie, e respiraţie”. Are şi tabieturi, ca, probabil, majoritatea scriitorilor – o cană de cafea dimineaţa, o repriză de alergare şi câteva ore în faţa colii de hârtie.
Prima variantă este întotdeauna scrisă cu creionul, pentru că aşa simte cuvintele. „După două luni în care am scris 200-300 de pagini, uit ce am în primele 50. Transcriu notiţele pe computer şi, pentru finalizarea romanului, ajung să lucrez 10 – 15 ore pe zi”.
„Trilogia fiordurilor”, care include volumele „Între cer şi pământ”, „Tristeţea îngerilor” şi „Inima omului”, este cea care l-a făcut celebru. La jumătatea primei cărţi, a povestit Stefánsson, şi-a dat seama că vor fi două, apoi, la mijlocul celei de-a doua, că trebuie să fie trei. „Am reuşit să spun tot în ultima carte”, a glumit el.
„Cred că ziua în care voi reuşi să scriu cartea pe care îmi doresc să o scriu va fi groaznică”, a mai spus el. Îndrăgostit de poezie, incluzând-o în proza sa, astfel devenind proză poetică, Stefánsson este exigent cu sine. Romanele sale au avut zeci de variante până la versiunea finală. „Îmi iau timp să mă gândesc, să revin asupra frazelor”, iar dacă traducătorul este bun, a mărturisit el, „câştigi ceva şi din limba în care eşti tradus”.
Crede că cititul este foarte important pentru dezvoltarea unui om. „Dacă o ţară nu este curioasă cu privire la restul lumii, dacă nu e curioasă să o cunoască, ne alegem cu ceva de genul Donald Trump. Literatura poate fi amuzantă, dar literatura bună conţine şi înţelepciune. O carte bună te face să gândeşti, să reflectezi la propria societate şi asta poate fi dureros uneori. Pentru mine, literatura este o alinare, dar şi o ameninţare, un efort”.
Poezia este începutul. „Dacă Dumnezeu există, sigur e poet, iar noi suntem poeziile lui”, a fost una dintre comparaţiile serii.
Întrebat dacă este fericit, aşa cum sondajele arată că islandezii se numără printre cele mai fericite popoare din lume, Jón Kalman Stefánsson a cerut mai întâi o definiţie a fericirii. „Din sondaje află şi islandezii că sunt fericiţi şi n-au încotro decât să muncească mult ca să rămână în top”.
„Dacă ai scrie o carte despre fericire, ar fi una foarte scurtă, pentru că ea se trăieşte, nu se povesteşte. În schimb, nefericirea poate umple sute de pagini”.
Loading ...
