Revelionul Eliberării

La început a fost frica. Nu ieșea (aproape) nimeni pe stradă, COVIDUL era peste tot. Când ne-am dat seama că dracul cu țepi nu-i atât de negru și că a preferat Italia, Spania, Franța sau America, iar la noi a ajuns un pui de drăcușor gri, a început relaxarea mentală.
Asta a dus la creșterea treptată a nervozității. Dacă aveam în România 500 de morți pe zi, oricum s-ar fi instalat neîncrederea, însă teama eră vizibilă, ar fi durat mai mult.
Ai văzut pe cineva din jurul tău bolnav de COVID? Am auzit de zeci de ori întrebarea asta. Eu unul da, am văzut.
Săriți fraților, e dictatură, vor să ne ia libertățile, sunt cinici, sugrumă economia! Care o fi statul cretin care închide țara pentru a plăti șomajul tehnic la milioane de oameni? Care guvern renunță la încasările la buget (prin rămânerea acasă) și crește brusc cheltuielile?
Pe 15 mai se va renunța la declarația pe propria răspundere. Treptat, restricțiile vor fi ridicate. Vine momentul în care responsabilitatea va fi individuală. Fiecare va decide setul său de măsuri. Cât mă privește, nu mă voi înscrie în categoria vitejilor. Însă la ce văd în jur, se anunță participare mare la Revelionul Eliberării.

Comentariu

Scrie un comentariu

(obligatoriu)

(obligatoriu)