De ce a crescut ritmul vaccinării
Ceea ce nu ne afectează, nu există. Cam asta este explicaţia pentru creşterea bruscă a numărului de vaccinări din ultimele zile. Adică am stat pasivi opt luni, sperând că n-o să ne atingă vreodată Covidul ăsta nenorocit. Plus că unii chiar au crezut că nu există Covid, ci sunt basme inventate. Cum cercul se tot strânge, iar fiecare dintre noi are măcar un caz de Covid în apropiere, se schimbă percepţia. E vorba de frică, nu e o decizie luată din convingere. Când vedem spitale pline şi bolnavi stând cu orele în ambulanţe parcă vorbele anti-vacciniştilor nu mai au aceeaşi forţă. Trebuie să dăm cu capul de zid pentru a-l sparge şi a vedea apoi ce e dincolo.
Aşa suntem noi. Întâi suferim, apoi ne trezim. Dar ne trezim încet, că vorba aia, suntem cei mai deştepţi oameni de pe planetă. Ne batem cu ştiinţa şi înţelegem exact prin ce trecem abia când nişte gheare ne strâng în piept şi ne lasă fără oxigen. În momentul ăla ne-am vaccina, dar e deja târziu. Ghearele Covidului vin ca o pedeapsă. Păi dacă nu le-am simţit timp de doi ani, am crezut că nu există!