Două întrebări pentru trupele naţionaliste de pe la noi
Văd că se intensifică pe aici sentimentul naţionalist, împins evident de forţe interesate în promovarea scenariilor alarmiste. Adică hai să nu le mai oferim ajutoare ucrainenilor, să nu le mai dăm locuri de muncă, nici copiilor din Ucraina dreptul de a merge la şcolile noastre. Să fim noi cu noi, iar ei să-şi vadă de tragediile lor. Nici cu NATO să nu ne afişăm prea tare, că se enervează ursul de la Moscova.
Păi fraţilor, noi când am plecat la muncă în Italia, Marea Britania sau în Spania a fost bine? Am plecat cu milioanele prin Europa, la mai bine evident, iar când 80.000 de ucraineni se stabilesc temporar la noi, mârâim şi scriem pe tricolorul nostru ”Aici e România, nu Ucraina”.
Am două întrebări pentru trupele naţionaliste:
1. Cum ar fi ca atunci când bandiţii vă intră în casă şi vă calcă în picioare, noi să spunem păi nu e treaba noastră, voi de ce nu vă înţelegeţi între voi, de ce nu negociaţi, că pe strada noastră vrem să fie înţelegere şi pace.
2. Dacă ţărişoara ta, măi naţionalistule cu mintea alterată de tezele de la Moscova, ar fi atacată şi tu ai fugi peste graniţă cum te-ai simţi dacă localnicii te-ar întreba: ”Păi ce cauţi la noi? Vii să ne iei slujbele şi şcolile?” Cum te-ai simţi când ai lăsat în ţara ta tot, casă, loc de muncă, agoniseala de-o viaţă, şi ai plecat doar cu o geantă după tine?
Înainte de a mai debita tezele naţionaliste pune-te în locul acestor oameni. Le plânge sufletul, iar tu nici măcar n-ar trebui să faci mare lucru, ci doar să fii OM!
Loading ...
