«Luni, ora 12 şi apoi la ora 13, consultări formale cu partidele, în principal ca să le spună şi personal ce a spus în conferinţa de presă despre Tratatul fiscal. SURPRIZĂ – el ar putea anunta ca Boc si-a dat demisia iar consultarile sunt pentru a desemna un nou premier. Basescu va incerca sa schimbe doar primul-ministru nu si pe cei mai importanti membri ai guvernului, ca sa nu se supere cu partidul…

Evident, lipsa opozitiei din Parlament va crea o problema pentru acordarea votului de investitura pentru noul guvern. Acesta este un al doilea motiv pentru care Basescu organizeaza consultarile. Oricum, va rog sa nu va faceti program luni dupa-amiaza pentru ca Basescu va face o conferinta de presa sa va anunte aceste schimbari minunate. Iar, ca sa le aprofundati veti putea urmari un talk show cu mingi ridicate la fileu la una dintre televiziunile prietene. Regret sincer ca Rodica Culcer a fost demisa de la stirile TVR».

Acelaşi lucru se întâmpla sâmbătă după-amiază şi în magazinul Lidl Tătăraşi.

Posibil ca transportatorii să fi rămas blocaţi undeva la graniţa dintre Moldova şi Muntenia, unde iarăşi au fost probleme cu zăpada.

Pe de altă parte, am văzut la TV, în special în Bucureşti oameni speriaţi vineri după-amiază că vine codul roşu. Informaţia se răspândise rapid, mai ales pe bloguri, după ce ministrul Igaş a ieşit cu o declaraţie neinspirată, că  vin zăpezi ca în 1954. Asa ca oamenii au dat buzna in magazine sa-si faca provizii pentru potopul cel mare.

De la PDL au fost prezenţi, printre alţii, Dumitru Oprea, Nicuşor Păduraru, Marius Spânu, Petru Movilă şi Gabriel Surdu, în timp ce de la UNPR au venit Constantin Simirad, Luminiţa Iordache, Tudor Ciuhodaru şi Cristian Nechifor.

„Nu s-a luat o decizie clară, dar vrem să vedem ce strategie facem”, a spus şeful filialei municipale PDL Marius Spînu.

De partea cealaltă, Luminiţa Iordache a afirmat: „E un început, a fost doar o primă întâlnire”.

Ea a adăugat că e posibil ca astfel de discuţii să aibă loc săptămânal.

Pe de altă parte, surse din cele două partide spun că în această lună, la nivel central, ar urma să fie semnat un protocol de colaborare PDL-UNPR pentru alegerile locale.

În aceste condiţii, sunt mari şanse ca la Iaşi, PDL şi UNPR să prezinte candidaţi unici şi la primărie şi la şefia CJ.

UNPR şi-a stabilit deja proprii candidaţii, aceştia fiind Tudor Ciuhodaru (primărie) şi Constantin Simirad (CJ).

Mâine, va avea loc o şedinţă a Biroului Permanent Judeţean al PDL Iaşi, în care vor fi anunţaţi pretendenţii partidului pentru cele două posturi importante de la Iaşi.

Cel mai probabil, pe lista PDL pentru primărie vor intra Dumitru Oprea, Nicuşor Păduraru şi Gabriel Surdu, iar la CJ va fi Petru Movilă.

Nu e clar insa cum vor fi desemnaţi candidaţii comuni. Deputatul UNPR Luminiţa Iordache spunea vineri seară într-o emisiune la TeleM că timpul e prea scurt pentru a mai face sondaje de opinie.

Dacă spui că guvernul PDL e incompetent şi că Boc ar trebui să plece, automat trebui să-l lauzi pe Nichita. Sau pe Fenechiu. Dacă eşti anti-X, atunci trebuie să fii fără ezitare pro-Y. Altfel, părerea ta nu contează, e acoperită de freamătul general.

N-aş vrea să cobesc, însă nu văd ca în 2012 să ne însănătoşim din punct de vedere politic. Vom asista în continuare la mişcări curioase, sondaje mincinoase, non-combat-uri şi treceri spectaculoase dintr-o tabără în alta. Inclusiv la Iaşi.

Cititi intreg comentariul pe oradeiasi.ro

Spun asta pentru că vă consider vinovat şi responsabil în realitate pentru multe din neajunsurile ce au dus românii peste limita suportabilităţii şi i-au scos în stradă. O spun cu toată convingerea, pentru că în aceşti şapte ani de mandat nu aţi făcut decât să dezbinaţi şi să manipulaţi o ţară întreagă pentru a vă atinge planurile care nu aveau nici o legătură cu bunăstarea oamenilor şi voi da doar câteva exemple în sprijinirea acestei păreri personale:

Domnule Preşedinte,

Aveţi o întreagă carieră politică proiectată de fostele structuri!

V-aţi început cariera politică în cadrul Partidului Comunist Român şi aţi obţinut o funcţie de conducere în Ministerul Transporturilor încă dinainte de Revoluţia din decembrie 1989. După Revoluţie, aţi fost ministru al transporturilor în nu mai puţin de cinci guverne, deputat în numeroase legislaturi (un „listaci” cum aţi spune) şi primar general al Capitalei. V-aţi suprimat colegii de partid când nu-i mai găseaţi „folositori politic”, aţi dărâmat guverne şi aţi pus umărul la doborârea a numeroase proiecte pentru România. Peste tot, n-aţi lăsat nimic în urma dumneavoastră decât intrigi, scandaluri şi dosare penale. Starea jalnică a infrastructurii de astăzi vi se datorează enorm, fiind singurul ministru al transporturilor dintr-un stat european care s-a opus cu vehemenţă modernizării propriei ţări. Viziunea dumneavoastră de „cârpeală”, şi nu de lucru bine făcut, s-a dovedit a fi filosofia dumneavoastră politică. La primăria Capitalei, având pe mâini un buget de 2 miliarde de dolari, aţi pozat întotdeauna în victimă, ca administratorul neajutorat, „hăituit” de cei de la Putere. Aici, cea mai mare „realizare” a fost că v-aţi acordat singur, ilegal, o casă de la stat, pe când mii de cazuri sociale erau în aşteptare în registrele municipalităţii. „Opoziţia” dumneavoastră a fost o operetă ieftină, aţi fost de fapt mereu prezent peste tot pe unde erau bani mulţi, corupţie şi scandal.

Aţi introdus nepotismul şi clientelismul ca principală metodă de parvenire şi deturnare a banului public, pe care aţi brevetat-o la nivelul familiei dumneavoastră!

Pe când mulţi tineri sunt lipsiţi de şanse şi locuri de muncă, dvs. le daţi o „lecţie de viaţă”: căpătuiala! Tineri români merituoşi, mulţi chiar cu studii în străinătate, au putut vedea cum preşedintele lor nesocoteşte legi, principii ale bunului simţ şi norme ale moralei, angajându-şi copiii pe salarii astronomice de 7000 de euro, doar cu normă „part-time”, la firme cu care instituţia sa lucrase! A fost şi o împărţeală părintească: fiica cea mare a primit un apartament de un milion de euro, iar fiica cea mică un „job” de eurodeputat. Niciun preşedinte al României postdecembriste nu şi-a permis să-şi „recompenseze” astfel membrii familiei. V-aţi dezonorat astfel propria familie, alegătorii şi partenerii dumneavoastră politici! Îmi amintesc cum, în timpul campaniei pentru alegerile europarlamentare din 2009, unii colegi parlamentari din PDL îmi povesteau cât de jenant fusese pentru ei să pregătească manipularea votului, pentru ca fiica preşedintelui să primească un post de deputat în forul legislativ al UE.

Sunteţi inculpat în două dosare penale cu prejudicii imense şi alte ilegalităţi dovedite de presă în ultimii ani!

Toate aceste anchete sunt blocate de 7 ani de procurori servili pe care îi dirijaţi cu dibăcie securistă. Vă ascundeţi în spatele imunităţii, cerând, printr-o ipocrizie fără margini, ca parlamentarii să renunţe la imunitatea juridică. Dacă aţi fi nevinovat, aţi face acest pas firesc, dând un semnal sincer. În lipsa acestui gest politic, cu laşitatea care vă caracterizează, aţi aruncat anatema de „baron”, „corupt”, “oligarh” sau „mogul” peste alţii, peste cei care se opuneau politicii dvs. medievale. Fără probe, date exacte şi în lipsa unor decizii judecătoreşti, aţi pătat zeci de oameni politici, oameni de afaceri, tehnocraţi sau jurnalişti, ştiind foarte bine că această murdărire va duce la compromiterea gratuită a întregii clase poltiice şi a societăţii civile. Acest „model de comportament” s-a răsfrânt şi asupra vieţii de zi cu zi, oamenii au devenit mai agresivi, mai vulcanici, mai conflictuali. Aţi făcut aşadar ceea ce vă pricepeţi cel mai bine: aţi instigat, aţi calomniat, aţi terfelit!

Aţi decredibilizat actuala clasă politică şi aţi demonizat Opoziţia!

Încă din 2007, principalul dumneavoastră punct pe agenda de lucru a fost decredibilizarea tuturor oamenilor politici care nu au fost de acord să vă accepte tainul pe care, drept „comandant suprem”, l-aţi cerut acestora. „Marea luptă împotriva celor 322”, aşa cum aţi dorit să o numiţi, nu a fost decât o altă etapă premeditată de erodare a clasei politice, din care acum chiar şi PDL-ul are de suferit, iar dezbaterile politice au fost înlocuite de lupte fără scrupule în care interesul partidului de guvernământ este atins prin cele mai josnice şi nedemocratice metode. Unde era preşedintele care trebuia să corecteze frauda la votul pentru legea Pensiilor? Probabil pe undeva pe un post media vorbind de corectitudine sau moralitate în politică, ca apoi să promulge un furt de pe urma căruia suferă milioane de pensionari. Probabil că aveţi conştiinţa curată pentru că aşa cum aţi spus-o, ei, pensionarii, părinţii sau bunicii noştri sunt „zonele cancerigene” ale bugetului de stat. În condiţiile acestea furtul Robertei Anastase nu poate fi decât un act corect şi moral ca o pedeapsă necesară faţă de aceşti “duşmani” ai poporului. Din păcate pentru dumneavoastră, cetăţenii acestei ţări şi-au dat seama până la urmă ce fel de om sunteţi în realitate.

Mai mult, după ce aţi scăpat de pericolul suspendării, aţi continuat să lucraţi la decredibilizarea celor care vi s-au opus, introducând în atenţia publicului ideea că parlamentarii sunt nişte trântori impostori, cu salarii „nesimţite”, care nu fac decât să doarmă toată ziua şi din acest motiv sunteţi nevoit să preluaţi dumneavoastră „cârma” ţării. Această acuzaţie este total falsă şi foarte uşor demontabilă, parlamentarii români având unele din cele mai mici venituri dintre omologii lor din Uniunea Europeană. Totodată, oamenii nu li s-a dat ocazia să înţeleagă faptul că din acei bani pe care aleşii lor îi încasează sunt folosiţi în mare pentru plata unor experţi din cadrul cabinetelor parlamentare, experţi care contribuie la procesul legislativ al acestei ţări. Consider că această atitudine este un abuz politic din partea dumneavoastră, un abuz pentru care românii vă vor trage la răspundere.

În plus, principalul dumneavoastră scop a fost să găsiţi motive pentru care Opoziţia este împotriva oamenilor, în speranţa că, distrugând încrederea pe care românii o au în alternativa politică actuală, partidul dumneavoastră va avea şanse să scape de votul cetăţenilor şi de inevitabilul moment în care veţi fi nevoit să daţi socoteală pentru eşecurile politice ale actualei guvernări. Vă dau ca exemplu declaraţia dumneavoastră conform căreia domnii Antonescu şi Ponta, cerându-vă dumneavoastră şi guvernului demisia, vor să lase ţara neguvernată. Nu, domnule preşedinte, dimpotrivă, ţara asta va fi guvernată cu adevărat abia când dumneavoastră şi toţi incompetenţii din jurul dumneavoastră veţi pleca.

Aţi etichetat toţi duşmanii dumneavoastră politici, după bunul plac!

Orice om politic sau de afaceri a cărui influenţă vă putea pune credibilitatea sau poziţia politică în pericol, a fost pe rând catalogat drept mogul, magnat, oligarh, baron sau corupt. Uşurinţa cu care aţi aruncat de-a lungul timpului cu vorbe grele nu a fost decât un paravan pentru a vă putea descotorosi de oameni care v-ar putea ameninţa în orice formă. Aţi folosit etichete dure şi aţi introdus în discuţia publică stereotipuri care să vă folosească în schimbarea frecventă a agendei politice în interesul dumneavoastră, iar cei care vi s-au opus chiar şi atunci au fost „recompensaţi” cu persecutări politice şi dosare inventate doar de ochii lumii, cum este şi cazul meu. Păcat că nu aţi fost în stare să vedeţi baronii locali, corupţii şi „nesimţiţii” care spuneau „Da, să trăiţi!” când îi chemaţi alături de dumneavoastră…

Aţi politizat instituţiile statului!

Cea mai mare crimă pe care aţi putut să o comiteţi împotriva poporului care v-a acordat încrederea şi votul de trei ori la rând (inclusiv la referendumul din 2007) a fost distrugerea sistematică a oricărei urme de profesionalism şi competenţă din cadrul instituţiilor de stat. Încet, dar sigur, dumneavoastră şi locotenenţii dumneavoastră din PDL aţi înlocuit oamenii de adevărată valoare din structurile de stat cu politruci incompetenţi a căror principală tema a fost să canalizeze fonduri către clientela portocalie. Fugărirea şi umilirea adevăraţilor profesionişti (cazul Arafat este cel recent, dar exemple sunt cu miile) nu au făcut decât să scadă încrederea populaţiei în competenţa statului şi să contribuie la procesul de decredibilizare a întregului aparat de stat.

Aţi susţinut trădătorii şi migraţia politică!

Începând cu fracţiunea Theodor Stolojan, care după o scurtă perioadă de timp i-aţi fuzionat cu partidul pe care îl conduceaţi pentru a da naştere la PDL, nu aţi făcut decât să creaţi perdele de fum, sub forma unor partide fantomă, precum UNPR, pentru a încuraja trădarea politică şi pentru a atrage în rândurile coaliţiei de guvernământ toţi trădătorii care au putut fi cumpăraţi sau şantajaţi pentru a susţine actuala Putere. V-aţi asumat public rolul de „comandant de navă politică” şi aţi adunat în jurul dumneavoastră numai oameni fără scrupule, dispuşi să susţină orice demers şi iniţiativă politică pentru a păstra puterea, fără a vă păsa măcar o secundă de efectele dezastruoase asupra ţării pe care acţiunile voastre le vor avea.

Aţi utilizat un limbaj sub orice critică!

V-aţi jignit conaţionalii din poziţia de şef al statului fără să prezentaţi scuze şi să plătiţi vreodată pentru ceea ce aţi făcut. Mă întreb oare ce-au simţit acei români pe care se presupunea că îi reprezentaţi, în momentul în care au fost batjocoriţi la propriu de ura şi calomniile dumneavoastră. Mă gândesc la acea tânără jurnalistă pe care aţi etichetat-o drept „ţigancă împuţită”, la acel jurnalist pe care l-aţi catalogat „găozar”, la acel primar pe care l-aţi ameninţat pe faţă, la numeroşi oameni politici jigniţi şi stigmatizaţi public de gândirea dvs. totalitară. Inclusiv ultimul Rege al românilor a ajuns să fie denigrat de dumneavoastră. Derapajele dumneavoastră de limbaj denotă modul în care v-aţi raportat mereu la cei care poate v-au dat puterea să-i reprezentaţi. Care preşedinte al unui stat din UE sau din lumea civilizată şi-ar permite să facă aşa ceva?

Aţi denigrat România la toate nivelurile posibile!

Aţi uitat repede că datorită societăţii civile aţi reuşit să câştigaţi încrederea românilor. În scurt timp, după 2004, aţi făcut liste cu intelectuali publici, i-aţi montat pe unii împotriva altora, iar pe cei care vă criticau i-aţi calomniat public. Pe cei mai vocali, i-aţi „răsplătit” punându-i în situaţia ridicolă de a deveni un fel de „aplaudaci prezidenţiali” şi de a face genoflexiuni politice. Pe unii i-aţi răsplătit cu funcţii de ministru sau de eurodeputat (Monica Macovei ştie mai bine cum, în 2007 sau 2008, ataca de la Bruxelles instituţii româneşti, precum CSM, pentru că nu ele nu răspundeau prompt comenzilor dumneavoastră). De asemenea, aţi compromis instituţii numind clienţii dumneavoastră politici, incompetenţi şi puşi pe căpătuială. Cazurile Gabrielei Andreescu de la SGG, a Robertei Anastase, a Monicăi Iacob Ridzi sunt revelatoare în acest sens. Mai mult, faptul că gradul de absorbţie a fondurilor europene este de sub 10% după patru ani de mandat este un dezastru pentru care România plăteşte cu vârf şi îndesat prin carenţele de dezvoltare cu care ne confruntăm. Am pierdut sute de milioane de euro, iar când am accesat fonduri europene, le-am folosit pentru a face patinoare şi săli de sport în sate fără lumină şi canalizare, terenuri de fotbal în pantă, halte de zeci de milioane de euro şi contracte cu foarte multe zerouri pentru „regii asfaltului” şi oamenii de partid care vor cotiza în campaniile următoare. În plus, aţi făcut tot ce se putea face pentru a alunga investitorii străini din România şi pentru a sufoca mediul de afaceri autohton.

Toate acestea împreună cu prezenţele dumneavoastră de tot râsul la diverse întâlniri internaţionale (declaraţii precum că România are foarte mulţi hackeri talentaţi sau obsesia dumneavoastră cu modificarea cu orice preţ a Constituţiei), nu au făcut decât să scadă dramatic nivelul de încredere în sistemul economic românesc şi, odată cu acesta, a interesului investitorilor în a canaliza fonduri către ţara noastră.

Acestea sunt doar câteva din aspectele pentru care eu vă consider responsabil, domnule preşedinte, pentru incompetenţa unei guvernări ale căror frâie au fost mereu în mâna dumneavoastră. Înverşunarea şi încăpăţânarea cu care v-aţi agăţat de putere au costat scump această ţară, iar cei care au suferit au fost în principal românii de rând.

Domnule preşedinte,

Intrarea Opoziţiei în grevă parlamentară înseamnă de fapt sfârşitul dumneavoastră politic. Deşi nu mai am nicio speranţă cu privire la capacitatea dvs. de a discerne între adevăratul bine şi rău, între dreptate şi injustiţie, între corectitudine şi abuz, am totuşi speranţa că odată cu plecarea dumneavoastră din funcţia de preşedinte, clasa politică românească va fi mai curată.

Ştiţi cu toţii că bagajul dumneavoastră de „boli politice” reprezintă un procent considerabil din toată clasa politică. Aţi crezut de la bun început că dacă aruncaţi cu noroi în toţi, îi va face pe oameni să nu mai poată distinge între politicieni corecţi şi încorecţi, între competenţi şi încompetenţi, între oameni politici demni şi nedemni. Aţi crezut că astfel o să vă puteţi ascunde jocurile murdare şi incompetenţa.  Dar acum, toate dezideratele dvs. s-au prăbuşit şi toate proiectele dumneavoastră politice s-au dovedit a fi doar lozinci şi minciuni, intrigi şi abuzuri. Mai mult, capacitatea dumneavoastră de a infesta orice instituţie, grup sau colectivitate este astăzi bine cunoscută de români. Aţi declarat la un moment dat că reprezentarea clasei politice este „o zoaie pe un geam”. Pot spune astăzi şi putem spune cu toţii că acela nu era un geam, ci era o oglindă în care v-aţi recunoscut adevăratul chip.

Dumneavoastră v-aţi autoproclamat „comandantul” atotputernic al acestei ţări, un lider neînfricat şi jucător, care ştie foarte bine ce are de făcut pentru a-şi atinge „ţinta”, însă lupta dumneavoastră oarbă cu politicienii care nu vi s-au supus nu a făcut decât să ducă România într-o situaţie extrem de grea, din care nu vom putea ieşi decât când veţi realiza cu adevărat ce vă cer astăzi românii din stradă şi nu numai. Românii s-au lămurit că aţi fost un preşedinte jucător doar pentru dumneavoastră şi apropiaţii dumneavoastră, nu pentru români. Aceştia ar fi suportat toate măsurile de austeritate dacă ştiau că acestea sunt pentru binele ţării şi un viitor mai bun, dar exemplele de cheltuire nejustificată a banului public arată că ele au fost luate doar de dragul răzbunării faţă de categoriile care nu v-au votat.

Românii, domnule preşedinte, vă cer să plecaţi, vă cer să vă asumaţi răspunderea asupra acestui eşec colosal care au fost cele două mandate ale dumneavoastră şi să faceţi loc unor oameni pentru care această ţară nu înseamnă cum să furăm mai mult şi cum să umilim mai tare românii care ne-au votat, ci cum să le asigurăm tuturor românilor traiul decent pe care îl merită».

PDL e tot aproape de opoziţie. Nu o arată doar sondajele, ci se simte si din pulsul strazii. Azi, un senator de Constanţa, care are probleme cu DNA-ul, a trecut la PC. E clar că apropierea momentului alegerilor îi pune în dilemă pe parlamentarii democrat-liberali care mai vor un mandat. Oportuniştii vor pleca primii. Şi sunt destui.

Schimbarea lui Emil Boc ar trebui să se producă rapid. PDL nu mai are zvâc, nici măcar nu mai crede în propriul guvern. Partea si mai proastă pentru PDL e că Boc e şi lider al partidului.

PDL are câteva opţiuni. Dacă îl păstrează pe Boc premier, partidul va pierde în scurt timp majoritatea în Parlament. Probabil chiar în această sesiune parlamentară. La alegeri, democrat-liberalii riscă să obţină 10-12 la sută, scor cu care nici opoziţie nu vor fi în stare să facă în următorii 4 ani.

O altă variantă e schimbarea lui Boc de la Palatul Victoria. Depinde însă cine va fi pus în loc. Dacă vine cineva tot din partid, mutarea nu aduce beneficii. Soluţia cea mai buna e aceea a unui premier independent, însă PDL tot nu se poate considera salvat de la dezastru. Partidul nu poate intra în campanie cu Emil Boc în frunte. S-ar impune congres extraordinar şi numirea unui alt lider al partidului.

Mulţi din PDL spun că înlocuirea lui Boc atât la guvern cât şi la partid ar fi o slăbiciune şi o negare a măsurilor de reformă de până acum. Corect. Dar în acest caz, partidul ar trebui să-şi asume deschis înfrângerea usturătoare la alegerile viitoare. Pentru că oricât de reformist ar părea în ochii colegilor săi de partid, Boc nu mai stârneşte interesul nimănui. Defilarea cu Boc in frunte in campanie e cea mai proasta varianta posibila.

USL pare a-şi conserva zestrea de dinaintea formării alianţei. PSD avea în jur de 33 la sută, în timp ce liberalii aproximativ 20 la sută din voturi. La alegerile trecute, PDL a luat puţin peste 30 la sută. Pierderea înregistrată de democrat-liberali n-o regăsim insa la USL, ci la partidele populiste, PP şi PRM, care adună împreună 20 de procente.

În anul 2000, după guvernarea dezastruoasă a CDR, PSD a luat 37 la sută din voturi. Ţărăniştii nu au mai intrat în Parlament, însă PRM a trecut de 20 la sută, iar Vadim a intrat în turul doi la prezidenţiale. Interesant, toate sondajele de opinie din vara lui 2000 dădeau PRM la 10-12 la sută, partidul dublându-şi scorul în campania electorală.

Zilele trecute,Victor Ponta atrăgea atenţia asupra pericolului PP, spunând că partidul lui Diaconescu ar fi depăşit deja PDL.

De altfel, în Muntenia, sondajul IMAS arată că PP are 5 puncte în faţa PDL, raportul fiind 15,5 la 10,8. În Moldova, PDL are 20,8, iar PP 15. Tot în Moldova PRM şi PNG au împreună 10 procente.

Din încleştarea USL-PDL profită în linişte PP şi PRM. Deşi cele două partide pot aduna împreună 25 la sută la viitoarele alegeri, n-am auzit prea mulţi politicieni sau analişti îngrijoraţi de o astfel de perspectivă.

Sedinta democrat liberalilor au fost una tensionata, conducerea PDL fiind criticata din toate partile, liderii partidului acuzandu-se reciproc. Elena Udrea s-a certat cu Radu Berceanu, Cezar Preda si Vasile Blaga i-au sugerat lui Emil Boc sa demisioneze in timp ce Roberta Anastase a incercat sa tempereze spiritele, promitandu-le parlamentarilor ca schimba legislatia electorala si redeseneaza colegiile.

Amănunte de la şedinţa tensionată a PDL, citiţi pe Hotnews.ro

Scopul conferintei a fost acela de a prezenta o serie de actiuni de “politie politica” care l-ar fi vizat pe senatorul social-democrat.

Senatorul a imbrancit-o pe ziarista, iar daca colegii nu interveneau, cel mai probabil domnisoara se alegea cu cel putin o palma, scrie ziarul JDD, care publica si o inregistrare video a momentului.

“Du-te la ma-ta casa (…) Vrei sa vin sa te iau de urechi? Fato, n-ai fost invitata la conferinta de presa, te rog sa pleci. N-ai fost invitata la conferinta de presa. Te rog sa parasesti perimetrul, sa nu chem Politia. Te rog, pe trotuar. Acolo e locul tau. Pe trotuar e locul tau”, a vociferat senatorul PSD.

Ea a precizat că nu a demisionat şi din PNL şi că va rămâne în continuare în partid.

Întrebată dacă va mai candida pentru un nou mandat, Săftoiu a afirmat: “Nu ştiu încă. Dacă nu se rezolvă nimic cu partidele, cu selecţia cadrelor, e greu de spus”.

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, declara, în 23 ianuarie, că parlamentarii liberali doresc, după ce puterea a refuzat declanşarea de anticipate, ca deputaţii şi senatorii USL să demisioneze din funcţii, el precizând că vor urma discuţii cu partenerii din Uniune, înainte de hotărârea finală.

Printre cei care depuseseră demisia la liderul partidului figurau Ludovic Orban, Adriana Săftoiu şi Mircea Diaconu.

«Avertizez public de noua găselniţă de megatun a baronilor Fenechita. Simţind că-i fuge mandatul de sub picioare, domnul Nichita a hotărât să se mai înfrupte încă o dată din banii noştri. După ce opt ani nu a făcut nimic pentru Iaşi, acum vrea să dăruiască şi ultimele surse de venit ale primăriei către vreun fenegrup, prin concesionarea puţinelor parcări ce mai stăteau la dispoziţia ieşenilor. În consecinţă, ieşenii vor plăti mai scump pentru a-şi parca maşina, iar banii se vor scurge în puşculiţa aceloraşi baroni locali pe care-i suportăm de două mandate.

Un adevărat gospodar doctor-primar a luptat la Bucureşti pentru recuperarea parcărilor de către municipalitate pentru ca banii să ajungă în vistieria publică şi să fie folosiţi în folosul oamenilor.

Solicit administratiei locale sa păstreze parcările existente la primărie iar în loc de artificii, pocnitori, fasole şi cârnaţi, instalaţii de încălzit gazonul sau dale montate în pustiu să amenajăm şi să dotăm parcări pentru ieşeni. În loc de concesionarea furăciunii, primarul ar trebui să se preocupe mai degrabă de haosul creat de lipsa locurilor de parcare fără de care şoferii parchează pe unde apucă, pe spaţii verzi, trotuare şi pe spaţiul monumentelor, rezultând o bulibăşeală cum nu se mai întâlneşte nicăieri în Romania. Ne întrebăm cu toţii unde se duc banii încasaţi din impozitele pe maşini pentru ca ieşeanul care plăteşte un astfel de impozit are dreptul să ştie că are unde să parcheze şi nu să fie obligat să o lase în locuri interzise.

Fac un apel la raţiunea şi simţul practic al consilierilor locali să nu permită punerea în practică a acestei noi încercări de furt din avutul public, pentru că ne putem aştepta ca înainte de alegeri să încerce tot mai multe tunuri, în stilul său caracteristic».