Poli Iaşi, cronica unui dezastru previzibil
Ovidiu Minea face în Ziarul de Iaşi radiografia dezastrului de la Poli, analizând cauzele retrogradării echipei ieşene în liga secundă. Evident, Ovidiu ştie mai bine ce s-a petrecut la Poli Iaşi, întrucât, ca ziarist sportiv a stat aproape de fotbal un sezon întreg.
În mare parte, analiza e corectă, însă cu câteva dintre ideile sale nu sunt de acord. Primarul Nichita, spune ziaristul, a preferat să stea în umbră, trimiţând la înaintare doar buzduganele Boca sau Stărică, lucru ce s-a dovedit insuficient.
Ok, aşa e, dar ce calităţi au avut aceşti oameni pentru a prelua gruparea din Copou? De ce n-a apelat spre exemplu Nichita la un as în fotbal (nu neapărat de talia lui MM Stoica), dar un om uns cu toate alifiile, care să cunoască fenomenul şi care să ştie cu se mănâncă Liga I?
Mai spune Ovidiu că sloganul «Nichita, vinde echipa» nu e corect, pentru că pachetul majoritar e deţinut de Mobilis, un investitor privat adus de nu se ştie unde pentru interese care multora le scapă.
Păi tocmai aici e problema. Faptul că percepţia oamenilor a fost că echipa e în continuare a lui Nichita a arătat că transferul de acţiuni s-a realizat doar pe hârtie. În realitate, tot Nichita a avut hăţurile, prin oamenii săi de la club.
Cine e de fapt Mobilis? Eu unul habar nu am ce interese are (a avut) investitorul majoritar şi de ce a venit la Iaşi.
Să nu-mi spuneţi că patronii de la Mobilis s-au îndrăgostit brusc de Iaşi şi de Poli şi au decis să bage bani cu nemiluita, fără să aibă şi alte interese.
Cert e că la Poli Iaşi a fost vraişte. Patronatul era Mobilis, dar adevăratul patron a fost tot Nichita. In plus, împrumuturile unor jucători in retur s-au dovedit a fi o eroare, pentru că am adus „piese” fără nici un chef de fotbal.
Ce e de făcut? Singura şansă ca Iaşul să facă performanţă e ca primăria să lase total hăţurile din mână. Asta presupune găsirea unui finanţator zdravăn, care să fie lăsat singur la butoane. Câtă vreme unul va da banii, iar celălalt îşi bagă coada lucrurile nu vor merge. Primăria trebuie să sprijine în continuare echipa, să se ocupe de stadion, dar fără a conduce efectiv clubul şi fără să-i plătească pe jucători.
După promovarea Iaşului în prima ligă (aici meritul e clar al lui Nichita!), echipa trebuia lăsată din mână, prin preluarea de către un investitor dispus sa bage bani.
Chiar dacă anul ăsta am fi scăpat de retrogradare, în actualele condiţii, într-un an-doi tot aici am fi ajuns.
În liga a doua, mă tem însă că nu se va găsi nimeni dispus să investească, pentru că una e prima divizie, iar alta e să joci la Stejaru, Botoşani sau Buzău.
Plus că pe criza asta păcătoasă, puţini oameni de afaceri se mai gândesc să intre în fotbal.
Ar fi trebuit ca Nichita să dea clubul undeva în 2007 sau 2008, când alţi bani se măcinau la moară şi se găseau investitori dispuşi să vină la Iaşi.