Personal am ramas siderat de gestul domnului Profesor Astarastoaie, ca in ciuda vîlvei create în jurul numelui său şi a familiei sale, să insiste în orgoliu şi să primească în acest moment un titlu – acela de Cetăţean de Onoare al Iaşului – care probabil îl merită cu prisosinţă pentru ceea ce a făcut pînă acum Domnul Profesor, dar care, iată, aruncă o umbră de îndoială astăzi asupra probităţii sale morale.
Ba, mai mult, să aibă o atitudine sfidătoare şi triumfalistă în spiciul ţinut cu ocazia conferirii acestui titlu. Personal – după cîte îl cunosc de cînd eram in UFD – domnul Astărăstoaie este mai presus de orice suspiciune de a fi greşit cu bună ştiinţă, de a fi implicat voit în orice afacere murdară, dar prin atitudinea sa de acum, în acest moment dificil, nu face decît să arunce în derizoriu notabilitatea ce şi-o crease în domeniul probităţii morale.
Pentru că, Domnule Profesor, nimic nu este mai josnic şi mai umilitor într-o situaţie ca aceasta, cînd accepţi să fii lăudat şi mîngîiat pe un obraz, în timp ce accepţi ca pe celălalt să fii scuipat şi pălmuit. Aţi arătat de fapt cu această ocazie că sunteţi un om duplicitar, cu un orgoliu nemăsurat, care vă domină raţiunea. Pentru că ar fi cu totul şi cu totul stupid să aflăm peste un timp că acuzele care vi se aduc sunt motivate ( măcar în mică parte ), iar dumneavoastră acceptaţi un onor de la cetăţenii urbei, ca pe o răsplată, ca pe un premiu ce dădea impresia că l-aţi fi meritat, dar imaginea a fost deformată şi falsă. O atitudine în care să vă recunoaştem cu adevărat, ar fi fost aceea de a refuza imediat cu mîndrie – DA, cu mîndrie – titlul şi să declaraţi presei, cu fruntea sus că acest onor îl veţi primi – cu atît mai îndreptăţit – cînd asupra dumneavoastră nu va mai plana nici o suspiciune. Acesta era Astărăstoaie cel pe care îl cunoşteam noi, acesta era Omul pe care-l doream onorat de urbe !
Să motivezi voalat că de fapt ancheta declanşată are origini politice, că iată, acum eşti nevoit să candidezi iarăşi la funcţia de Rector, că alfel nici prin gînd nu ţi-ar fi trecut, este un exemplu de făţărnicie şi lipsă de verticalitate. Îmi pare rău că am ajuns să scriu aceste rînduri la adresa dumneavoastră eu, care v-am apreciat şi v-am considerat un om ce ar trebui dat de exemplu în partid.
Păcat, domnule Profesor. Dar încă nu este totul pierdut. Înapoiaţi simplu titlul pînă în ziua clarificării situaţiei, faceţi un pas înapoi, Nu mai candidaţi pe moment, iar dacă veţi dovedi că aţi avut dreptate, veţi reveni la ceea ce aţi fost, mult mai tare, mult mai puternic, mult mai credibil, iar noi toti ne vom scoate pălăria cănd vă vom întîlni, salutîndu-l cu stimă şi plecăciune pe Cetăţeanul de Onoare Astărăstoaie.