“Să fim bine înţeleşi, faptul că Raed Arafat a determinat manifestaţii spontane de protest nu înseamnă că statul e, în vreun fel, în pericol, ci înseamnă că există acum un vid de modele pe piaţa politică şi că, fulgerător, societatea poate decide, pasional, să urmeze unul nou, care ar putea apărea din senin, cu toate bunele şi relele implicite. Poate chiar Raed Arafat (văd că PSD se dă de ceasul morţii să se asocieze cu succesul lui). Sau poate altul.

Problema e că societăţile care nu şi-au putut construi sisteme de producţie constantă a liderilor, aşteptând în schimb conducători providenţiali, mitici, trec întreaga istorie, nedumerite, dintr-o traumă în alta.”