Să vă spun ce-am putut să visez:
Se făcea că nu eram membru în PNL – se pare că mă suspendaseră temporar – pe motiv că nu puteam să-mi ţin gura şi-i criticam mereu pentru prostiile ce le făceau.
Venise sorocul să-mi ridice pedeapsa, dar trebuia să fie o adunare generală a întregii organizaţii şi să fiu supus unor întrebări din partea colegilor, despre CV-ul meu, despre doctrina liberală, despre politica partidului, bla, bla, bla…
Aveam mari emoţii să-mi dovedesc nevinovăţia şi apartenenţa mea cu trup şi suflet la liberali.
Şedinţa se ţinea parcă la Ateneu, Liviu Brătescu deschide şedinţa, expune motivele şi dă cuvîntul sălii…
Sunt supus la tot felul de întrebări, obiective şi subiective, despre copilăria mea, în care ratasem să fiu şoim al patriei – şi iată, aveam o bilă albă – dar am primit o bilă neagră pentru că am fost 6 ani membru PCR. Ce mai, vedeam pe faţa tuturor o mulţumire şi-mi spuneam cu mîndrie că totuşi îmi va fi ridicată sancţiunea, cînd secretarul BPM Iaşi – domnul Marius Danga, cu un surîs maliţios în colţul gurii, îmi pune o ultimă întrebare:
- Domnule Mihăilă, să spunem că suntem în război, că eşti prins de inamic şi singura scăpare pe care o ai, este să împuşti unul din doi oameni pe care îi ai în faţa ta: unul este Simirad, iar celălalt, este Nichita. Pe care-l îămpuşti ?
- – Pe Nichita, răspund eu iute, fără să stau pe gînduri…
- Un murmur străbate sala…era plină şi cu membrii USL. Vreo doi din PSD se ridică înfuriaţi şi vociferează…
- Îl văd pe Preşedintele meu Fenechiu cum se încruntă şi cum şopteşte ceva lui Brătescu şi lui Dangă. Îmi dau seama că ceva nu-i bine şi o mare primejdie mă paşte, aşa că prind curaj şi întreb:
- – Domnule Preşedinte, Partidul Naţional Liberal, este prin definiţie un partid democratic – cel mai democratic partid din România – am voie să vă pun şi eu o întrebare ?
- – Sigur, sigur, mă îndeamnă viclean Fenechiu, care-i întrebarea ?
- – Domnule Preşedinte, dacă dumneavoastră aţi fi în situaţia mea şi aţi avea de ales să împuşcaţi pe unul dintre Simirad şi Nichita – ca să vă salvaţi pielea – pe care l-aţi alege ?
- – Pe Simirad, evident !
- – Păi vedeţi, domnule Fenechiu că Nichita tot mie îmi rămîne ?
- Am privit imediat freamătul liberalilor din sală, care au izbucnit în aplauze frenetice.
- M-am trezit imediat din somn, plin de transpiraţie, dar şi de fericire…