In rest, poate sunteti sau nu constienti, dar asocierea “iubirii” sau “mandriei oamenilor” cu prapadita noastra clasa politica, ca sa ma exprim elegant, e un gest tare-tare-tare exagerat.

Al Dvs.,

M.

Ne trezim daunăzi în scara blocului cu un teanc de broşuri viu colorate, cu coperţi lucioase şi poze multicolore cu personajul Moş Chiorpec Ciubotaru în diverse ipostaze ale senectuţii sale, pe post de Preşedinte la CJ Iaşi.
Nevastă-mea, aduce în casă două exemplare – cîte unul pentru fiecare – ca nu cumva să ne certăm de la prioritatea citirii…
„ 4 ani de efort – Constantin Simirad „ – Povestiri electorale – vol.II.
Mă supăr că nu a fost atentă şi a adus în casă 2 bucăţi cu vol.II şi nici una cu primul volum. Îmi răspunde că toate sunt la fel, că a fost vărsată sarsanaua cu poveşti numai în volumulII. Mă dumiresc după ce cujet o ţîră ca ardeleanul, că de fapt primul volum de poveşti a fost lansat probabil în urmă cu 4 ani, la celălalt mandat, iar dobitocul de mine, din neatenţie, l-am pierdut…
- Nu-i nimic – îmi zic – fiind o cărticică cu poveşti viu colorate, e posibil să înţeleg volumul II fără să-l fi citit pe primul, aşa că mi-am luat exemplarul hărăziut mie şi am pornit cu mare satisfacţie spre camera de baie, unde chiar lîngă WC, am caloriferul pe care de obicei îl folosesc drept suport pentru subiectele lecturilor mele de tihnă.
Nu-mi dau seama exact cît de chinuit o fi fost autorul broşurii timp de 4 ani, dar ştiu că eu m-am chinuit suficient în primele 4 minute de lecturare. Am tras apa şi am lăsat colecţia de pilde şi poze pe calorifer să am cu ce mă delecta şi-n zilele următoare.
Am luat-o metodic, am studiat mai întîi pozele – în care don Costica de Habbana apare cu figura sa jovială de Benny Hill la diferite mese festive, alături de prelaţi bărboşi – în care unul a devenit „Prea fericit” că l-a cunoscut pe Simirad. A pus poza cu medalia jubiliară pe care Majestatea Sa Mihai de România i-a înmînat-o festiv pentru meritul că a fost vremelnic Primar ales al Iaşului. Dacă Majestatea Sa ar fi ştiut că acest personaj a declanşat înapoierea urbei văzîndu-şi doar interesele personale şi de gaşcă – cu siguranţă că i-ar fi dat o insignă cu profilul lui Lenin…
Cu un tupeu caracteristic, cu un orgoliu nemăsurat, cu o megalomanie fără asemănare, Moş Chiorpec Ciubotaru de Coţuşca emite această tipăritură cu care fericeşte locuitorii judeţului Iaşi şi care este menită de a-i îndupleca să-l voteze iarăşi din nou încăodată, pe o funcţie din care şi-a bătut pur şi simplu joc de ieşeni şi de banii lor.
De unde a luat bani să scoată la iveală cărticica cu poze menită să ne adoarmă, nu-i treba mea să aflu. Poate a altora, cu care este prieten – cameramani şi ingineri de sunet…
Poate l-a spăonsorizat deschis Nea Corjăuţeanu din banii cîştigaţi cu vînzarea mistreţilor vînaţi cu avionul, sau directorul economic al Aeroportului – vechiul dumisale „pretin” – Dumitriu, fost viceprimar care a ţinut oraşul în frîu mai bine de zece ani – prin măsuri distructive şi lipsite de inteligenţă.
Ştiu doar că banii s-au dat aiurea spre mulţumirea babelor care au de acum capac peste ulcica cu chişleag din tindă, iar bisericile judeţului vor avea sigur vreo doi ani material de împachetat prescuri şi lumînări. Doar la latrine nu va putea fi folosită hîrtia, deoarece este de prea bună calitate, fiind inoportună acestui scop.
În rest, povestioarele au tematică de precurvie şi iz de obedienţă, spre aducere aminte a autorului…
A apus o era. Sigur va mai apune o alta…