Se pare ca nici o televiziune nu s-a gîndit încă să promoveze o emisiune de divertisment la care să participe primarii Iaşului, că sigur o puteau exporta pe sume fabuloase în ţările africane, unde – desigur – băştinaşii s-ar fi crucit dacă erau creştinaţi, sau cel puţin s-ar fi minunat de talentul acestor doi români ce s-au făcut remarcaţi cu talentul lor…
Ne referim aici – cum cred că aţi înţeles chiar din titlu – la Moş Chiorpec Simirad şi la fostul său pupil, Gigi Băşică Nichita.
Dacă primul a reuşit să acceadă, cică, în Uniunea Scriitorilor în urma unui tratament de fertilitate cu tablete anticoncepţionale scrise la un ziar, al doilea , vine vertiginos din urmă pe extrema stîngă şi bate puternic la poarta nouă a Uniunii, cu un roman autobiodegradabil, în care explică cititorilor săi fideli din familie şi de la serviciu, viaţa tumultoasă de fotbaliator de succesuri personale – în care băşica l-a urcat neîncetat pe scara socială şi l-a adus în postura de lider contestat al unui mare oraş al unei ţări ce a dat de-a lungul vremurilor, multe minţi luminate.
Desigur, cititorii fideli a-i viitorului mare scriitor, pot afla din primul roman politic scris – pentru a putea fi înţeles de el însuşi – într-un limbaj scolastic de nivelul compunerilor tematice de clasa a VI-a B, absolvită în copilăria timpurie în oraşul natal Dorohoi, mersul treburilor…
Ni-l putem imagina cu ochii minţii pe tînărul fotbaliator de la echipa oaspete din Dorohoi venită la un meci greu pe „Constructorul Arena”, de şocul ce l-a avut cînd a văzut pentru prima oară tramvaiul şi cum sărea el sportiv peste şine să nu se curenteze – spre hazul coechipierilor mai în vîrstă – care pînă la urmă i-au dezvăluit că fiind încălţat cu tenişi – nu se poate curenta.
Pasiunea mingii l-a purtat pe marele scriitor pe aripile vieţii şi anturajul fotbalului l-a făcut să absolve teoretic două facultăţi, ceea ce l-a propulsat –inevitabil – spre viaţa politică.
În acest context a reuşit – trecînd prin două formaţiuni politice opuse ca ideologie – să cunoască adevăraţi oameni de mare caracter, ce l-au format şi i-au dirijat existenţa şi de care – rînd pe rînd – s-a debarasat trăgîndu-le un şut decisiv din interiorul careului. Îi aminteşte în acest sens cu drag printre alţii pe conjudeţeanul Simirad, pe domnii Petre Roman, Vasile Blaga, Traian Băsescu ( fie-i lăudat numele ), profesorul Ion Solcanu, tovarăşul Ion Iliescu şi mulţi alţi binefăcători din umbră care şi-au sacrificat bunăstarea lor pentru propăşirea marelui om de litere…
Propun în încheiere – din banii noştri, a contribuabililor ieşeni – să se institue Premiul An(u)al al Primarilor Scriitori, într-u slava şi cinstirea capilor oraşului, iar pentru continuitate, să se dea o Hotărîre de Consiliu Local – acum cînd USL are o majoritate zdrobitoare – ca să nu mai poată candida pentru această funcţie, decît o persoană care la data alegerilor are scoasă cel puţin o broşură electorală.
Aşa să ne ajute Dumnezeu , prin grija IPS Teo fan – ului Nichita.