Poziţia domnului Radu Câmpeanu cu referire la candidatura domnului Crin Antonescu la funcţia de Preşedinte al României, nu m-a mirat absolut deloc…
Surpriza mea a venit de la reacţia unor liberali de frunte, care se arată oarecum deranjaţi de spusele seniorului.
Să judecăm puţin: Radu Câmpeanu este astăzi – alături de Ionescu Quintus – un simbol încă viu a ceea ce a însemnat Partidul Naţional Liberal, este legătura vie între Noi şi Brătianu.
Aceşti oameni şi-au dedicat – de fapt pînă la urmă şi-au sacrificat – viaţa, apărînd nobila cauză a unei doctrine, a unui ideal. Au suferit în închisorile comuniste, au fost determinaţi prin metode neortodoxe să colaboreze cu cei împotriva cărora au luptat.
Au reîntinerit la bătrîneţe revenind să ne spună, să ne înveţe, ce înseamnă să fii liberal.
Au fost şi sunt exemple de conduită morală, de comportament fin şi onest, iar astăzi, cînd ştiu că zilele le sunt numărate, asistă la vremuri şi atitudini care pentru ei sunt de neconceput. Da, liberalii au fost nevoiţi să accepte pentru Ţară un pact împotriva firii, împotriva a ceea ce ei mai pot accepta după o viaţă dedicată liberalismului şi l-i se pare de nesuportat acest sacrificiu.
Liviu Brătescu îmi povestea acum cîţiva ani cu mîndrie şi emoţie despre clipele sale de fericire cînd Radu Câmpeanu a acceptat să-i acorde un interviu din care istoricul să consemneze pentru viitorime, memoriile unui idol şi model. Fascinantă povestirea lui Liviu, din care îmi amintesc emoţia sa ce mi-a transmis-o şi mie relatîndu-mi cu cîtă atenţie asupra unor detalii de ambient şi de comportament a înţeles să se comporte marele senior cu cvasinecunoscutul său cirac…
Tocmai îi murise de curînd soţia şi îşi făcea probleme că nu este obişnuit să fie un amfitrion perfect…
Mă întreb: ce condiţii materiale are domnul Câmpeanu ? Poate duce o viaţă decentă, fără griji ? Se mai ocupă cineva de domnia sa ? Mai stă cineva de vorbă cu dumnealui ?
Este posibil să se simtă singur şi exclus din viaţa liberală, care de fapt este adevărata sa familie…Din acest motiv, este posibil – revăzîndu-şi filmul vieţii – să simtă multe frustrări, să aibă sentimentul de viaţă ratată, de timp irosit în zadar.
Previziunile făcute despre candidatura lui Crin, ascund de fapt izbucniri ale unei inutilităţi personale, pe care o percepe în singurătate. Să-l înţelegem, să-l respectăm, dar mai ales să nu-l dezamăgim…
Eu îl înţeleg perfect.