Georgeta Condur: «Tinerii de azi nu se tem de computere. Dar nici nu par interesaţi să-i folosească potenţialul la maxim. Îl utilizează ca pe o maşină de scris, consolă de jocuri, televizor şi MP player»
«Hai să vă spun ceva care pe mine m-a surprins neplăcut. Au început să vină primele generaţii de studenţi care practic s-au născut cu un computer în casă sau au avut acces la unul de la vârste foarte mici. Mă aşteptam ca aceşti tineri să aibă competenţe sporite în ceea ce priveşte lucrul cu calculatorul şi alte dispozitive electronice.
Spre surpriza mea, singurul domeniu în care sunt realmente mai buni decât generaţiile anterioare este viteza de tastare (texte, SMS-uri, emoticoane etc.) şi capacitatea de utilizare a unor aplicaţii simple de tipul filtre Instagram sau joculeţe. Nici măcar n-am constatat că ar şti să utilizeze mai bine Word-ul, sunt tot la nivelul de tehnoredactare simplă (nici vorbă de macro-uri, cross-reference-uri, indexări ş.a.). Textele propriu-zise au, însă, din ce în ce mai multe greşeli, unele gramaticale, altele de tehnoredactare propriu-zisă, reflectând, cumva, o lipsă de grijă faţă de detaliu, o abandonare din ce în ce mai evidentă a idealului perfecţiunii.
Ţin minte că eu am avut primul computer spre sfârşitul anilor ’90. Nu ştiam, iniţial, mai nimic, deşi făcusem un curs de Informatică în facultate (dar pe vremea aia cursurile de Informatică erau cam fără a pune efectiv mâna pe calculator). În 2-3 ani, am învăţat singură, din Help-uri şi tutoriale şi cu telefoane, din când în când, la un amic priceput la computere, să-mi instalez singură sistemul de operare la nevoie, să cunosc la un nivel decent nu doar pachetul Office, ci şi tot felul de programe de editare grafică sau audio, programe de prelucrare statistică şi baze de date, să fac o pagină web şi câte alte minunăţii care m-au ţinut uneori nopţi întregi lipită de cutiuţa magică.
Cum spuneam, mă aşteptam ca aceşti copii, care au avut computere din momentul în care au început să meargă de-a buşilea, să ştie toate aceste lucruri pe care le-am învăţat eu şi multe altele de un nivel la care eu n-am apucat să ajung. Din păcate, nimic din toate acestea. Bineînţeles, nu mă refer la acei câţiva pasionaţi de computere sau la studenţii în domeniu, care existau şi pe vremea când eu mă chinuiam să descifrez abecedarul PC-urilor, ci la ceilalţi, din domeniile fără legătură directă cu IT-ul.
Sigur, la început eu mă temeam, parcă, de computer. Mi-era frică să umblu în regiştri, să instalez un font sau să şterg un program, de frică să nu ”stric” ceva. Dar acum simt că mi-e prieten computerul. De câte ori a trebuit să-l schimb sau să-l upgradez, aveam o mică suferinţă, fiindcă nu mai era exact la fel ca înainte şi parcă nu mai ”comunicam” la fel de bine cu el, era un străin pentru câteva zile. Tinerii de azi nu se tem de computere, asta e clar. Dar nici nu par interesaţi să-i foloseasc potenţialul la maxim. Îl utilizează ca pe o maşină de scris, consolă de jocuri, televizor şi MP player şi prea puţin pentru altceva.
Şi atunci mă întreb şi eu: totuşi, unde e avantajul că au stat pe computer de mici, în loc să citească?»
SURSA: Georgeta Condur, facebook
Loading ...
