Lucian Dan Teodorovici despre piedicile puse FILIT-ului: «E absolut imposibil de dus festivalul la cotele din primii doi ani. O bătaie de joc la adresa FILIT»

«Urmează o postare foarte lungă. Despre Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT). Implicit, şi despre mine. Pentru cine are răbdare să citească. Încă înainte cu câţiva ani de prima ediţie a FILIT, cea din 2013, am fost unul dintre cei trei oameni care au iniţiat festivalul, alături de Dan Lungu şi Florin Lăzărescu. Apoi, am petrecut multă vreme gândind şi scriind proiectul. Am făcut lobby, în echipă. La un moment dat, a existat o deschidere din partea autorităţilor judeţene, iar festivalul a început să se transforme din idee şi entuziasm în ceva concret.

Am fost director de programe al primelor două ediţii şi, fireşte, împreună cu aceiaşi doi oameni, am făcut parte din consiliul director. Am invitat alături de noi şi alţi oameni, formând o echipă excelentă, cred eu. Luni întregi, apoi, am făcut pe dracu-n patru să aducem nume importante la FILIT, având nenumărate întâlniri, scriind sute şi sute de emailuri şi dând alte sute de telefoane unor scriitori, agenţi literari, editori cu care de-a lungul carierei mele m-am intersectat. Sau pe care nu-i cunoşteam, dar ştiam că pot să ne ajute. Intra în atribuţiile directorului de programe. Sigur însă că n-am făcut-o singur: de astă dată, existând o echipă, am împărţit munca. După ce am stabilit invitaţii şi am primit confirmările, am lucrat la programele festivalului, cu cele peste o sută de evenimente concentrate în cinci zile. Iar dacă pe hârtie asta pare ceva simplu, cine se ocupă de asemenea lucruri ştie ce se află dincolo de o asemenea frază banală.

Însă, pentru că şef la Consiliul Judeţean era la acea vreme un om de o anumită culoare politică, am primit la schimb, după o primă ediţie de succes, nenumărate lături direct în capetele noastre. În special prin ziarele angajate în lupta politică şi situate de cealaltă parte. Am trecut peste, deşi n-a fost deloc uşor. Poate unii sunt obişnuiţi şi au devenit imuni. Noi nu eram deloc obişnuiţi. În fine: a existat o a doua ediţie şi mai apreciată. În ţară şi în afara ţării, FILIT-ul a fost elogiat. În Iaşi, s-au găsit lături şi mai multe, şi mai murdare cu care să se arunce-n noi. Căci Iaşiul e capitala culturii, nu? În concluzie, treburile au stat cam aşa: noi (şi aici mă refer în special la autorităţi) ştim să apreciem cultura: ne fandosim în costume elegante când suntem în dreptul unei camere video care să ne surprindă pofta de cultură, apoi ne vedem de măruntele noastre interese şi-i bălăcărim, îi mânjim pe cei care s-au apucat să facă ceva în oraşul ăsta cultural. Aşa încât la un moment dat ne-a ajuns. Am anunţat, împreună, că renunţăm la a treia ediţie.

Atacurile prin presa angajată se înmulţiseră insuportabil, susţinute însă acum de o implicare a politicului: atât vizibilă, prin comunicate, cât şi invizibilă pentru public. Care politic se simţea prea exclus, probabil, de la o asemenea manifestare ce îi putea aduce notorietate şi popularitate. Anunţul că renunţăm la a treia ediţie a creat brusc un mare interes în zona autorităţilor, care ne-au chemat la „negocieri”. Ni s-a promis apăsat o fundaţie, în care să fie implicate universităţile ieşene şi administraţiile locale (municipale şi judeţene). Ne doream asta, ca să nu mai existe suspiciuni, ca lucrurile să poată fi transparente, ca munca noastră să poată fi cuantificată, ca, mai ales, birocraţia care ne-a sufocat la primele două ediţii să se diminueze (printre nenumărate altele, spre exemplu, această fundaţie ne-ar fi permis să păstrăm bani de la o ediţie la alta, astfel încât să putem invita nume mari ale literaturii internaţionale cu doi ani înainte, nu doar cu câteva luni, când programele lor sunt în general deja făcute). Ni s-a promis ferm. Aşa că, în ideea continuităţii, a fost făcută o a treia ediţie restrânsă, la care eu, personal, nu am mai participat, la fel ca mulţi alţii dintre membrii echipei iniţiale, ocupându-se de ea doar angajaţii Muzeului Naţional al Literaturii Române din Iaşi. Fiindcă oamenii din MNLR disponibili şi compatibili cu o asemenea manifestare sunt totuşi puţini, a ieşit o ediţie plăcută, acceptabilă, profesionist făcută (căci au rămas Dan Lungu şi Florin Lăzărescu), dar mult redusă ca număr de participanţi, ca număr de evenimente şi, prin urmare, ca impact. Însă ni s-a promis ferm că doar acea ediţie va fi realizată în condiţiile astea, vă amintiţi? La începutul lui februarie, anul acesta, când ne-am cam săturat să aşteptăm îndeplinirea promisiunii, Consiliul Judeţean a anunţat triumfător că a alocat banii pentru FILIT aceluiaşi MNLR! Şi că fundaţia nu va mai fi făcută! Adică au zis: noi dăm banii, descurcaţi-vă. Doar că au subliniat ferm: fără externalizarea serviciilor. Mai pe româneşte: faceţi un FILIT ca odinioară, dar numai cu angajaţii MNLR.

Nu e cazul să vorbesc eu prea mult despre asta, o face deja Dan Lungu, ca director al Muzeului. E imposibil. Fără externalizarea serviciilor, e absolut imposibil de dus festivalul la cotele din primii doi ani. E o bătaie de joc la adresa MNLR-ului şi a oamenilor de acolo. Şi o bătaie de joc la adresa FILIT-ului, aşa cum şi-a propus el să fie. Revenind la mine, întrucât nu sunt angajat al Muzeului, Consiliul Judeţean a decis astfel să-mi văd de treabă, căci am destulă, nu? Îmi oferă, în fine, timp să mai şi scriu ceva. Un fel de: şi ce dacă ai iniţiat FILIT-ul, şi ce dacă ai muncit atâta vreme pentru el, şi ce dacă te-ai identificat cu festivalul? Păi, eşti fraier c-ai făcut-o, nu-i treaba noastră. Noi dăm banii. Iar tu eşti „extern”, deci nu ai ce căuta în festival. Ok. Într-adevăr, am ce face. Dincolo de amărăciune, am ce face. Doar că voiam să povestesc şi-aici cum stă treaba cu Iaşiul cultural. Şi cu autorităţile lui actuale, îndrăgostite la maximum de cultură».

SURSA: Scriitorul Lucian Dan Teodorovici, facebook

Cultura

Comentarii

Un comentariu to “Lucian Dan Teodorovici despre piedicile puse FILIT-ului: «E absolut imposibil de dus festivalul la cotele din primii doi ani. O bătaie de joc la adresa FILIT»”

Scrie un comentariu

(obligatoriu)

(obligatoriu)