George Onofrei: Campania, grupul de isterici, unicul competent şi scrisorile deschise. Câteva concluzii
Pentru că a fost o perioadă plină, iar ultima săptămână s-a discutat, speculat, atacat intens pe subiectul „drujba şi toporul”, aş avea câteva completări:
„Campania”. Roznovăneni şi apropiaţi ai Roznovanului au încercat, fără succes, să acrediteze ideea că a fost pusă la cale o campanie de denigrare a lui Gheorghe Nichita şi a PSD-ului local. Teii de pe Ştefan cel Mare nu s-au tăiat acum, ci în 2013, iar marcarea pentru tăiere a arborilor din Copou s-a făcut cu ordin de la Primărie, nu i-a venit… opoziţiei ideea să ia ciocanul rotund şi să cioplească vitejeşte copacii din Parcul Expoziţiei (dacă Buraga era în „opoziţie”, ar fi argumentat acum că „dacă voiam să le facem probleme în campanie, puneam mâna pe drujbă şi după aia spuneam că a bătut vântul”). Apoi, câţiva jurnalişti au fost lăsaţi să îşi facă treaba (respectiv le-a fost publicat textul fără alte intervenţii). Spre cinstea lor, au pus la cap o serie de declaraţii contradictorii ale autorităţilor şi au stabilit singura concluzie logică: urmează să se taie alţi copaci, marcajele fiind realizate, potrivit legii, PENTRU TĂIERE. Având precedentul Ştefan cel Mare, până şi cei mai blazaţi cetăţeni şi-au putut da seama, dacă au vrut, că e pe cale să se repete povestea. Acesta este motivul pentru care orice negare venită de la Nichita et. co. a fost trimisă în derizoriu: EXISTENŢA PRECEDENTULUI!
„Grupul de isterici”. Cu o presă 90% închinată şefului de la Roznovanu, reţelele de socializare au rămas unul dintre puţinele bastioane în care mai pot fi emise critici la adresa administraţiei. Cu un curent în online potrivnic, strategii Primăriei s-au recunoscut aproape din start înfrânţi o dată ce bulgărele a luat-o la vale, devenind tot mai consistent. PSD-ul nici măcar nu a încercat să mai contraatace ca altădată (vezi cazul cu „intraţi repede şi lăudaţi cât mai mulţi parcarea subterană de sub teatru”!), doar a plătit postări Facebook pentru a ajunge pe Wall-ul celor care apără teii (altfel, în mod natural, nici aceste slabe mesaje nu ar fi fost văzute decât de ei între ei). Lupta a fost pierdută chiar pe pagina de Facebook a Primăriei, accesată de tot mai mulţi ieşeni în această perioadă pentru a-şi exprima apăsat nemulţumirea. Rămân antologice răspunsurile-standard ale administratorilor paginii, de genul „din fericire, majoritatea ieşenilor nu gândesc aşa”. Din fericire pentru cine?
„Opoziţia”. Că partidele opozante lui Nichita au distribuit comunicate de presă pentru a sancţiona operaţiunile de marcare şi tăiere a arborilor este una, dar de aici şi până să îţi imaginezi că acestea au putut crea o masă critică în stare să genereze tăvălugul din ultimele zeci de zile, e cale lungă. Când au văzut cei de la Primărie că nu mai merge cu „interesele politice”, e „campanie”, s-a trecut la etapa cea mai murdară de atac: recursul la viaţa personală, cel mai josnic tip de contrareacţie: viaţa personală. Astfel, am putut citi la prietenii roznovenilor că Buzdugan este plătit de Adomniţei, că în tinereţea lor Gherghe şi Buzdugan au făcut şi au dres (într-un registru chiar mai jos decât blamatul „Acces Direct”). Cât a contat tipul acesta mizerabil de „răspuns”? Probabil zero barat. De ce au făcut-o? În disperare de cauză.
„Scrisorile deschise”. Nichita a sperat că prin transmiterea unei scrisori deschise către fiii rătăcitori Gherghe şi Buzdzgan îi va sensibiliza şi convinge că au fost influenţaţi de oameni cu interese politice opuse roznovenilor. Răspunsul însă, atât de „contrafăcut” din punct de vedere faptic, a generat o reacţie şi mai dură din partea vedetelor ieşene de la Bucureşti, care i-au reamintit lui Nichita că oraşul este compus din cetăţenii săi, nu din el şi slujbaşii săi. Adică au un cuvânt de spus şi cei neasistaţi social, cumpăraţi cu câţiva lei de administraţie, din banii tuturor celor care plătesc taxe, impozite şi muncesc din greu ca să îşi plătescă ratele: tocmai acea categorie socială care „îşi permite luxul” de a avea şi propriile păreri, care nu trec prin stomac.
„Unicul competent”. În fine, primarul a ieşit în conferinţă de presă pentru a da semnalul că tot cei din subordine sunt vinovaţi de „proastă comunicare” (hazlie de tot strategia, la fel făceau şi pedeliştii după tăierea pensiilor şi salariilor, la fel zicea şi Boc – „nu am comunicat suficient”. Sau eficient.). Se degajă ideea că la Primărie avem un „unic competent”, înconjurat de lepre? Pe astea cine le-o fi angajat?
„Votul”. Că această poveste încă în desfăşurare nu are nici o legătură cu campania pentru europarlamentare o întăresc o serie de lucruri:
1. PSD Iaşi probabil nu va pierde mai nimic din voturile de duminică, nici un partid advers nu va capitaliza electoral nimic din imaginea tot mai proastă a lui Gheorghe Nichita personal.
2. Dacă se va pierde electoral, atunci va fi în 2016, la locale, şi doar pentru că subiectul este foarte departe de a se fi încheiat. Să vedem cât de mare va ajunge bulgărele în continuare rostogolit.
3. La nivel naţional nu alătură nimeni la nivel de „mase” Nichita de PSD, ci Nichita este alăturat drujbei sale dragi.
Comentariu semnat de jurnalistul George Onofrei
Loading ...
