Liviu Antonesei: Omul moale al primăriei ieşene
«Îţi dai seama că un politician este puternic sau slab după un criteriu foarte simplu, capacitatea sa de a face pasul înapoi, de a-şi recunoaşte greşelile şi, cu puţin noroc şi ceva iscusinţă, de a încerca să le repare. Cine a fost atent la mersul politicii lumii în ultima jumătate de secol, de pildă, a observat că au existat momente în care politicieni dintre cei mai importanţi, bărbaţi sau femei, au trebuit sa facă pasul înapoi, să-şi recunoască unele greşeli, să le explice, să încerce să le rezolve. Marii bărbaţi politici nu se caracterizează prin infailibilitate, că nu sînt zeităţi, ci prin mobilitate intelectuală şi capacitate rapidă de a reacţiona la feed back-ul faptelor sau al reacţiilor cetăţeneşti. Sigur că, în politichia zilelor noastre, peste tot în lume, asemenea oameni politici sînt la fel de greu de găsit ca şi apa în pustiul Sahara. Probabil, ultima generaţie de mari politicieni a fost formată din oameni născuţi acum vreo sută de ani şi activi pînă acum vreo două decenii. Trăim vremea epigonilor produşi de media şi susţinuţi de corporaţii, cele din urmă mai mari sau mai mici, după nivelul politrucului cu pricina. Dacă pentru un Obama s-au bătut greii finanţelor americane şi petroliştii în păr, alde Giginocchio al nost se mulţumeşte şi cu un Iulian Multimall şi alţi ipochimeni de afaceri obscure…
Nu e consolator că în general clasa politică actuală este alcătuită din oameni slabi, că şi slăbiciunea asta are o anumită gradualitate! Există slabi spre puternici, slabi medii şi slăbăciuni sinistre. Pentru Giginocchio nici n-aş folosi un termen format din adjectivul slab, ci i-aş spune pur si simplu moale. Pentru că se mulează ca plastilina în faţa celor mai puternici decît el, chiar dacă şi aceia slabi în fapt, dar devine tupeist cînd are de-a face cu omul obişnuit, cu cetăţeanul datorită căruia s-a căţărat în poziţia în care nici nu visa să ajungă în copilăria dorohoiană sau în timpul studiilor subinginereşti. Ultima probă nu doar a moliciunii sale, ci şi a precarităţii sale culturale şi intelectuale este asasinarea teilor de pe aşa-zisul Pietonal, mai potrivit pentru maşini de teren decît pentru pantofii doamnelor, completată de afacerea marcării arborilor din Copou. Ultima deocamdată stopată, dar după informaţiile care îmi parvin, mai degrabă congelată pentru vremuri mai bune decît abandonată. În chestiunea teilor, după ce a reuşit să determine apariţia unor organizaţii ale societăţii civile prima oară în ultimii 10 – 15 ani în Iaşi, profilate pe protejarea patrimoniului natural, şi-a recunoscut, cumva în ascuns greşeala, în faţa şefilor săi, a promis replantarea, apoi a dat-o cotită, exact cînd s-a pus problema de-sluţirii, măcar parţiale, a bulevardului central. Un consilier local, plecînd de la o petiţie lansată de asociaţia ”Iaşul iubeşte teii” şi semnată de peste 7000 de cetăţeni, a formulat o propunere de replantare a teilor în locurile ocupate abuziv de siniştrii, pentru un bulevard de oraş important, salcîmi japonezi.
Toate bune şi frumoase, lucrurile păreau rezolvate. Doar dacă nu ştii cine este Giginocchio şi cine sînt slugile sale, începînd cu adjuncţii săi Chirica şi Surdu. Ultimul a făcut agitaţie înaintea şedinţei Consiliului Local. Celălalt, în complicitate cu cel pe care îl pupă în fund, pînă îi va provoca leziuni grave, a recurs la o diversiune după cel mai sinistru tipic stalinist. A băgat la concurenţă cu propunerea de hotărîre privind replantarea teilor un proiect de hotărîre privind plantarea în Iaşi a 10.000 de tei, oriunde, nu însă pe Pietonal! Prostie şi ticăloşie mai mari sînt greu de găsit pînă şi la nivelul unei biete comune de lîngă Dorohoi! Cele două proiecte de hotărîre nu erau contradictorii! Mă îndoiesc că se vor planta vreodată în Iaşi 10.000 de tei, dar nu asta contează. Ci diversiunea la care a recurs Giginocchio numai pentru a nu-şi recunoaşte deschis greşeala de acum doi ani şi a o repara. Pentru prostălăi ca el e mai important orgoliul de doi bani decît oraşul pe care pretinde că-l iubeşte. Explicaţia dată era că el nu ţine seama de părerea a zece sau o sută de manipulatori. Problema este că petiţia fusese semnată de peste 7000 de ieşeni. Vor fi fiind şi ei manipulatori, dar sînt şi 7000 de cetăţeni votanţi! După europarlamentarele la care PSD-ul ieşean condus de Copacocid a obţinut cel mai mic scor din Moldova, a fost smotocit de şefii de la Bucureşti. Aştept cu interes scorul de la prezidenţialele din toamnă şi noua smotocire, poate definitivă!
Multă vreme sloganul său electorall a fost ”Un primar puternic!”. Te umflă rîsul de nu te mai poţi opri! Nu trebuie să fii cine ştie ce psihanalist ca să vezi că era autoîncurajarea unui om slab, a unuia moale ca…»
• Text preluat de pe blogul lui Liviu Antonesei
Loading ...
