Andrei Postolache (Pentru Iaşi): «Nici simfonia a 5-a nu e chiar fără hibă. Cu atât mai mult nişte proteste de mii de oameni, unde prin definiţie se amestecă tot felul de voci»
«Începe să apară dezamăgirea. Apare mirare că:
- În ciuda faptului că s-a scandat “schimbarea suntem noi”, nu au dat instant faliment vânzătorii de seminţe şi nu şi-au vândut toţi BMW-urile ca să-şi ia biciclete şi să doneze restul de bani la spitale;
- La proteste nu vin doar aia cu doua masteruri, care ascultă jazz şi citesc Derrida în timpul liber;
- Nu s-a reuşit elaborarea unui program de 100 de pagini, realist, detaliat şi concret direct în piaţa, prin schimb de slogane la portavoce;
- Nu avem deodată 1000 de lideri competenţi, şi noi dar şi cu experienţă, şi de care nu am auzit dar în care să avem încredere neclintită, care să rezolve toate problemele ţării în 3 luni;
- În general, nu a venit raiul pe pământ după o săptămână de manifestaţii.
Se rostesc mult uzatele “aşa suntem noi”, “mai mult nu merităm” şi alte miorisme. Dezamăgirea e umană, e normală, până la un punct. Când ne bălăcim în ea însă, devine o formă de frică. E un alt fel de a spune “eu nu mă bag, că nu e totul perfect”. Da, e mai simplu să stai pe margine şi să fii inteligent. Sau să te bagi puţin şi la prima problemă să zici “gata, nu mai e imaculat, eu plec”. Dacă chiar vreau, găsesc un fel de a critica pertinent şi de altfel factual corect orice lucru din lumea asta. Nici simfonia a 5-a nu e chiar fără hibă. Cu atât mai mult nişte proteste de mii de oameni, unde prin definiţie se amestecă tot felul de voci, fiecare cu durerea şi cu speranţa ei, puse la un loc într-un tablou al zilei de azi, aşa cum e ea, un tablou al nostru în care fiecare dă câte o pensulă. Şi, una peste alta, tabloul pe care l-am văzut săptămâna asta nu e rău deloc. Aşa că mai uşor cu dezamăgirea.
Şi încă un “secret”. Protestele nu construiesc. Nu ăsta e rolul lor. Protestele dechid o uşă care era închisă pe nedrept şi ne ţinea afară. Dau un semnal. Scutură sistemul. Şi cam atât. Construcţia începe după. Nu, din păcate nu este un buton de reset al întregii societăţi ca să fie totul bine în 3 zile. Dar haideţi să nu ne mai mire asta şi să ne apucăm de treabă, pe bune, pe termen lung, dacă schimbarea chiar începe cu noi».
SURSA: Andrei Postolache, pentruiasi2016.ro
Loading ...
