George Onofrei povesteşte cum a aşteptat în faţa unei tonete RATP, timp de 30 de minute
«Grijuliu, mi-am zis dis de dimineaţă să nu risc înainte de călătoria spre radio să mă înghesui după bilete pentru transportul în comun. Aşa că am accesat toneta RATP din faţa Universităţii Al. I. Cuza, singurul loc apropiat din care mi-aş fi putut cumpăra celebrul şirag de perle rare, inovativul produs de marketing al regiei ieşene: fişicul de 10. Automatul nu îţi livrează minunea, aşa că rămâne singura opţiune ghişeul. Ghinion însă, iniţiativa mea cetăţenească a coincis cu, probabil, prima zi din an în care se eliberau legitimaţiile de transport gratuite pentru pensionari pe 2016. Din discuţiile de la coadă am înţeles că la început de an procesul ar fi mai complicat, pentru că s-ar schimba şi cartonaşul. În fine. Studenţii aveau şi ei, la rându-le, nevoie de abonamente. Te întrebi însă, dincolo de aceste provocări importante ale începutului de an, de ce treaba nu a mers mai repede, de ce să stai 30 de minute la coadă chiar dacă nu eşti pensionar şi nici student.
Răspunsul e ca mai totdeauna, în organizare. Punctul RATP fiind deservit de un singur lucrător înfrigurat în toneta neîncălzită, nu s-a putut produce o specializare a muncii: abonamentele să fie livrate într-o parte, biletele în alta. Nici vorbă să fi avut oamenii cu treabă puţină prioritate, căci războiul regional ar fi început degrabă dacă ţi-ai fi permis să emiţi pretenţia de a intra în faţă. Un tânăr a şi încercat, cu rezultate nimicitoare pentru stima sa de sine. Apoi, automatul de bilete din imediata apropiere nu dă tichete decât în schimbul banilor ficşi – bancnote de un leu. Mai mulţi călători, văzând coada, s-au căutat secunde în şir prin toate buzunarele pentru a găsi banconote potrivite. Învinşi de soartă, s-au pus şi ei cuminţi la rând. Evident, nu poţi plăti cu cardul la automatele RATP. Dar nici primi, cum am mai spus, şiragul de 10 perle rare.
Un alt aspect demn de remarcat este că, în era hipercomputerizată în care trăim, la ghişeele RATP totul se completează de mână. Motiv pentru care eliberarea unui abonament pe o linie poate dura între 5 şi 8 minute – în funcţie de viteza cu care doamna sau domnul pot scrie datele personale ale călătorului, perioada de valabilitate şi linia/liniile pe care liberul acces la tramvai ori autobuz este valabil. Desigur, la final, se impune să remarcăm şi vrednicia cu care pensionarii noştri se postează în prima zi posibilă pentru a-şi reînnoi liberele, probabil cu toţii dornici să călătorească în acelaşi timp. Sau poate pentru a-şi lua de o grijă».
Citeşte comentariul lui George Onofrei pe radiohit.ro
Loading ...
