Analiza lui Iulian Comănescu: Adevărul format mare și presa-obiect
“Convingerea mea e că presa scrisă va supraviețui, atâta cât va supraviețui, prin transformarea în echivalentul cărții-obiect, create de artiști plastici. Deci, ca presă-obiect, o chestie foarte plăcută la pipăit, privit și utilizat, compusă din hârtie sexy, imagine ieșită din comun și o punere în pagină revoluționară – în plus cu caracter colecționabil, păstrabil, împrumutabil. Într-o epocă în care online-ul satisface până la information overload nevoia de știri, hârtia nu poate veni decât cu altceva, mai așezat și mai blindat din punctul de vedere al profesionalismului, contextualizării, verificării, sintezei.
Nu știu în detaliu ce diferențe sunt între ediția de tipar și cea de online la Adevărul, dar intuiesc că ele nu sunt în momentul de față suficiente pentru o astfel de desprindere clară. Pe de altă parte, așa cum e, Adevărul a reușit să supraviețuiască unei epoci de opt-zece ani de (auto)canibalizare online și crizei media, care a redus veniturile din publicitate de pe la 85 la vreo 13 milioane, în 2017. Cu toate erorile acumulate într-un deceniu întreg, ziarul e singurul care mai are o ediție de hârtie și pe care îl mai deschid în mod regulat, alături de jucăria exclusiv online a prietenilor de la HotNews (nu vi se pare curios că o redacție exclusiv de Internet, deci cu resurse mai mici, a ajuns sinonimul calității în presa românească?). Deci, în momentul de față, ar fi destule de oferit, pe ideea simplă că o relansare în format mare atrage pur și simplu atenția asupra ediției de tipar – și cu siguranță, jurnaliștii de acolo vor insista pe meșteșug mai tare, măcar o perioadă”.
Citește întreagă analiză pe comanescu.ro
Loading ...
