Nu deficitul ar trebui să ne sperie. Un pericol uriaş ne pândeşte după colţ

66 la sută dintre români spun că Nicolae Ceauşescu a fost un lider bun. E halucinant. Un sondaj pe tema asta a fost realizat de INSCOP, iar datele vor fi prezentate mâine pe larg.
Doi români din trei plâng după Ceauşescu. Avem acum explicaţia pentru rezultatul ultimelor alegeri, dar şi pentru starea de spirit existentă de ceva timp în societate.

E de neimaginat procentul. 66 la sută. Plângem după comunism? Se pare că da. Inclusiv bună parte din tineri. Că era mai bine pe vremea aia. Când aud asta, îmi vine să turb.
Dacă era mai bine, atunci hai să imaginăm vremurile alea. Cu două ore de program la TV, cu hârburile alea de tramvaie, cu galantarele goale şi cu securişti la tot pasul. Chestia cu mai binele de atunci arată cât de goi suntem de fapt, care ne sunt valorile şi că democraţia e o chestie banală, care vine şi trece.

Dacă vrem comunism atunci adio plecări în străinătate. Nici copiii, mamele sau taţii voştri să nu mai plece nicăieri. Adio mall-uri, terase şi viaţă socială ca în vest.
Dar era bine că aveam locuri de muncă. Fals. Erau locurile de muncă pe care ni le dădea automat regimul. De la Rădăuţi spre exemplu nu aveai voie să vii să te stabileşti la Iaşi. Nu umblai aiurea prin ţară. Îţi dădea partidul loc de muncă? Acolo rămâneai îngropat.

Nu era atâta debandadă în comunism. Fals şi asta. Cum aflam atunci dacă are loc o crimă? Accidente nu erau, că nu prea aveam maşini. Dar nebuni erau şi atunci, doar că nu erau ştirile de la ora cinci să le scoată la iveală, nu erau televiziuni, nici Tik-Tok. Nu era nimic amplificat. Partidul avea tot interesul să fie linişte, iar dacă undeva se întâmpla ceva totul era ţinut la secret.

Să revenim la prezent. Deci cum facem? Mai vrem sau nu libertate? Mai vrem democraţie sau ne întoarcem la epoca de piatră? E o ofensivă teribilă, suntem pe punctul să pierdem războiul informaţional care se derulează rapid sub ochii noştri. Statul român ar trebui să se implice. E urgenţă naţională. Să aloce fonduri pentru a combate dezinformarea şi minciuna.

Dacă nu facem asta, dacă doar stăm şi ne uităm, crezând că totul se va rezolva de la sine, în 2028 pierdem tot.
Teribil ce se petrece, e problema nr. 1 a României. Nu deficitul, nu o eventuală cădere economică. Din asta ne revenim. Însă dacă pierdem bătălia cu democraţia, cu libertăţile noastre, nu ştiu cum şi dacă ne vom mai reveni.

Comentariu

Scrie un comentariu

(obligatoriu)

(obligatoriu)