Partidul dependenţilor de mierea puterii
Partidul independenţilor nu există, dar despre noua construcţie politică se vorbeşte mai mult decât dacă formaţiunea ar exista. UNPR, adică Uniunea Naţională pentru Progresul României. O denumire ciudată, cu nuanţe comuniste, care nu spune nimic, ci lasă loc interpretărilor.
De altfel, Marian Sârbu, unul dintre viitorii lideri ai noului partid, spunea recent că în România, în următorii 10 ani, nu ar trebui să se mai pună problema stângii sau a dreptei, ci a interesului naţional.
Cu alte cuvinte, un borş politic, care să fie servit funcţie de interese.
Partidul ministrului Gabriel Oprea e deja colorat cu tot felul de personaje dubioase, Culiţă Tărâţă fiind doar unul dintre cei gata să pună umărul la noua construcţie creată chipurile pentru salvarea naţiunii.
Partidul e vioi, fiind la putere încă înainte de înfiinţare. Mai important, poate oferi posturi, funcţii şi privilegii. Cu alte cuvinte, până în 2012, e atractiv.
PDL profită de situaţie, pentru că un concurent pe zona stângii, în vremuri de criză, e mană cerească. PSD e ţinut în şah, iar dacă UNPR-ul va trece dincolo de pragul electoral în sondaje, va fi un vehicul pentru tractarea altor nemulţumiţi de atâta opoziţie social-democrată.
Dar dacă partidul se îngraşă ca balonul, iar sondajele îl vor arăta la 3-4 la sută? Singura şansă ar fi regruparea în PDL, însă nu e atât de sigur că democrat-liberalii vor agrea o fuziune, care în final i-ar putea aduce mai mult pierderi decât câştiguri şi ar fugări proprii alegători înspre PNL.
Cert e că apariţia noului partid mai mult complică lucrurile pe scena politică decât să le clarifice.
Loading ...
