De ce muncim mult?
Tânăra din Bucureşti, Carmen Cîciu, care muncea pe rupte a murit în seara asta. După patru zile de comă, femeia, mamă a doi gemeni, s-a prăpădit. Era programator la firma „Ipsos Interactive Services“, iar marţi, a căzut secerată la birou. Stres şi epuizare. Lucra la serviciu, lucra şi acasă, pentru că angajaţii erau tot mai puţini, iar volumul de muncă tot mai mare.
Cui îi pasă? Politicienii bat câmpii, iar instituţiile de control, ITM-ul, în primul rând, se face că plouă.
E al doilea caz tragic după cel al Ralucăi Stroiescu, de 31 de ani, de la multinaţionala Ernst & Young. Cine apără drepturile angajaţilor din privat? Nimeni. Te descurci cum poţi şi te bucuri că încă mai ai o slujbă.
În firmele private nu sunt sindicate, n-are cine să ţipe. Iar dacă faci nazuri zbori.
Eşti o resursă. Mai ales în vremuri de criză. Mă şi minunez când aud angajaţi de la stat cum cer spor de antene, spor de haine etc. Iar când termină programul, acesti oameni aproape sparg uşa pentru a pleca acasă. Fac grevă, deşi unii (nu mă înjuraţi, că nu toţi!) n-ar merita nici măcar să fie angajaţi ca portari în instituţia respectivă.
În cazul tinerei care a murit azi, va fi făcută o ditamai anchetă. Procuratură, ITM etc. Şi? La ce ajută? Mai vorbim o săptămână despre fenomen, apoi totul se stinge.
Loading ...
