Ziua libertăţii presei. Care presă?
Azi e ziua mondială a libertăţii presei. Minunată sărbătoare! Doar că nu e nimic de sărbătorit. O criză profundă bântuie ziarele româneşti. Interese, ţepe, moguli ascunşi, partide camuflate prin pagini etc. Plus ca ultimul an a însemnat o mulţime de închideri de ziare. Iar în loc n-a fost pus nimic.
Vedem ce se petrece peste graniţe: tiraje ameţitoare. Nu vorbim de gazetele de scandal, ci de ziarele serioase. Austria, spre exemplu, cu 8 milioane de locuitori, are „Kleine Zeitung”, cu 275.000 de exemplare şi „Kurrier”, cu 170.000 de exemplare.
La noi, cu greu găsim un ziar cu peste 100.000 de exemplare şi acelea susţinute cu CD-uri, cărţi si alte momeli. Multe gazete, cele mai multe la nivel local, sunt ţinute artificial în viaţă, de patroni care nu văd presa ca pe o afacere, ci doar ca un apendice pentru protejarea propriilor afaceri.
Când au văzut că nu le mai satisfac nici propriile interese, patronii le-au închis. Sau le-au trimis pe online.
Din 1990 şi până prin 1995, a fost vârful pentru presa românească. Credibilitate ridicată şi evident tiraje mari. Politicul nu infestase încă peisajul. Titlurile de pe prima pagină nu erau schimbate prin ordin de sus, iar şeful de partid nu era lăudat aiurea. Încet-încet, politicul şi-a vârât coada, contractele de publicitate cu dedicatie au început să curgă, iar editorii de ziare şi-au dat seama că e mai uşor să lauzi şi să primeşti publicitate decât să cauţi subiecte, să critici şi mai apoi să prinzi reclamă. Pe merit adica!
E adevărat că şi economia a mers prost mai tot timpul. In plus, venirea crizei n-a reprezentat decât pretextul închiderii unor afaceri media croite oricum prost din naştere.
Peste tot în lume există ziare partizane. Gazete de stânga sau de dreapta ajung la tiraje de sute de mii, pentru că îşi asumă explicit acest lucru. Problema e că jurnalele respective susţin un curent politic şi nu persoane anume. Iar cititorul ştie ce cumpără când se duce la chioşc sau bagă fisa la automatul de pe bulevard. La noi, toţi spun că-s independenţi, dar în realitate, n-au nici o legătură cu fenomenul.
Ce va urma? Sincer, n-am nici o idee. Peisajul media e tot mai infestat de microbii de presă. Iar când viruşii bântuie sistemul, nu prea există cale de însănătoşire. Eu unul nu-s deloc optimist!
Loading ...
