Disponibilizări masive, în loc de reducerea lefurilor. Asta ar trebui să facă o putere curajoasă
Mă uit de două zile la văicărelile bugetarilor, încurajate frenetic de o presa tot mai stângistă. Singurii care au dreptate să fie nemulţumiţi sunt pensionarii (în cazul lor e chiar o prostie să tai din pensie), profesorii şi medicii. Dar în rest nu e dracul chiar aşa negru.
Cel mai tare mă enervează boiernaşii din administraţie. Păi de ce oamenii ăştia, dacă tot o duc aşa greu, mai acceptă să lucreze pentru statul netrebnic? De ce nu se duc în privat unde de un an jumate curge numai lapte şi miere? Nicăieri în lume nu eşti ţintuit pe scaun o viaţă întreagă, numai la noi bocim când suntem anunţaţi că postul se restructurează.
În zona privată, disponibilizările sau tăierile de lefuri nu sunt o noutate. Nimeni n-a cârâit, n-am auzit nicăieri de vreo grevă. Personal am trecut printr-o astfel de experienţă. Pe 5 ianuarie 2009, Jurnalul de Est s-a închis. Măsura, extrem de dură, anunţată peste noapte, a afectat mai bine de 30 de oameni. Dar economic, decizia a fost corectă. Ziarul n-a mers, producea pierderi, ca urmare nu-şi justifica existenţa. Aproape toţi care am lucrat atunci la gazeta respectivă ne-am găsit de lucru. Plus că nimeni nu-şi închipuia că ieşea la pensie de la ziarul cu pricina.
Partea proastă e că presa, în special TV-urile de ştiri, unde lefurile întârzie sau au fost serios ciuntite plâng de două zile (de ce oare?) pe umerii bugetarului nedreptăţit.
Eu unul nu-s de acord cu reducerile de lefuri. Există oameni, inclusiv în administraţie, care primesc 10 milioane pe lună, iar după marea reducere vor ajunge la 7,5 milioane. Foarte puţin. La CJ spre exemplu sunt 200 de funcţionari. N-ar fi mai corect ca 50 dintre ei daţi afară, iar la restul, cei utili, să le crească lefurile?
La primărie sunt peste 700 de oameni. Nichita se tot plânge că în caz de disponibilizări, nu va putea face faţă volumului de muncă. Zău? Sunt birouri unde lejer jumătate din funcţionari pot fi concediaţi, fără ca ieşeanul de rând să aibă de suferit. Dacă statul geme de funcţionari, e contribuabilul mai mulţumit? E tratat mai bine la ghişeu sau când are nevoie de o banală hârtie? Au dispărut cumva şpăgile din sistem?
Ce vrem în definitiv, un stat obez sau unul eficient, pe care să nu-l urâm de fiecare dată când apelăm la el?
Avem o mulţime de direcţii care pot fi comasate sau chiar desfiinţate. 50 de oameni ori 40 de judeţe ar însemna dintr-un foc 2.000 de oameni. Si e doar picatura din oceanul in care se scalda in voie balena numita stat.
Cât priveşte măsura cu reducerea lefurilor şi pensiilor, nu cred că va însănătoşi economia. Pe termen scurt, bugetul de stat e cârpit cumva, dar în timp tot aici vom ajunge. Lefurile vor trebui la un moment dat mărite, că economia asta n-a înţepenit pe viaţă. Şi ne vom învârti într-un cerc vicios din care niciodată n-o să ieşim cu adevărat. Aşa că mai bine luăm măsuri radicale acum. Are actuala putere curajul necesar? Nici vorbă. Iar cu Boc premier chiar că n-avem nici o şansă să auzim de măsuri decisive. La fel de surprins sunt insa si de pozitia PNL, care parca s-a luat la intrecere cu PSD in declaratii social-democrate.
Loading ...
