A vorbit în sfârşit Boc. Neconvingător
Duminică seară, Emil Boc a ieşit la vorbe. N-a fost premierul, ci liderul PDL. Un discurs de jumătate de oră în care a căutat mai degrabă motive pentru ceea ce va urma.
O treime din timpul lui Boc a fost ocupat de critici la adresa guvernării PNL din 2007-2008, de parcă actualul cabinet ar fi preluat săptămâna trecută puterea.
N-a reuşit să explice unde suntem şi încotro mergem.
N-a transmis în nici un caz siguranţă, ci a rostit un amalgam de fraze din care am aflat şi o veste minunată: a început să scadă uşor şomajul.
Măsurile dure, care ar fi trebuit luate încă de anul trecut în zona bugetară, au nevoie de explicaţii scurte şi la obiect. Plus o echipă competentă care să le aplice. După ce l-am urmărit pe Emil Boc n-am deloc convingerea că va reuşi mare lucru.
Mai am o mare nedumerire: de ce abia acum, când a venit echipa FMI, vorbim de toate astea? Chiar nu se ştia la Palatul Victoria că stăm atât de prost?
