Obiceiuri ciudate şi preţuri trasnet la Bruxelles
• Bruxelles nu e în nici un caz un oraş turistic, ci mai degrabă oraşul conţopiştilor. Funcţionari grăbiţi se pierd într-o lume a naibii de colorată, apoi intră în „orăşelul” birourilor, unde îşi au sediul instituţiile europene.
• Parlamentul European e un monstru din sticlă şi oţel, cu mii de funcţionari. O armată de birocraţi care toacă banii contribuabilului german, francez, spaniol sau român, totul într-o organizare ireproşabilă. Culmea, belgianul de rând urăşte prezenţa Parlamentului European (PE) în propria capitală, deşi banii atraşi în oraş nu sunt deloc puţini. Anual peste 5.000 de români vin în vizită la PE, însă nu ei reprezintă principala ţintă când vine vorba de banii lăsaţi oraşului.
• Viaţa la Bruxelles nu e scumpă, ci imposibilă. Pentru un român, fireşte. Dacă ajungi în Bruxelles nu ai cum să nu-ţi dai seama că berea şi ciocolata nu reprezinta doar patriotism belgian, ci o adevărată artă. Magazine cu sute de sortimente de bere şi de ciocolată le gasesti la tot pasul, reprezentând practic suvenirurile cele mai de preţ ale ţării. Iar dacă am ajuns la preţuri, berea locală nu e mai ieftină de 3,5 euro, iar ciocolata nu e mai jos de 4-5 euro. Un Heineken olandez (doza de 0,5 litri) este 2 euro, asta dacă o cumperi din micile alimentare pe care le găseşti peste tot. O cola la 1,5 litri ajunge la 2,5 euro.
• O cină e 18-19 euro, iar lângă Grand Place (piaţa centrală a oraşului) restaurantele sunt plasate unul lângă altul. Mesele stau înşirate sub copertine colorate, iar chelnerii îţi taie calea pe trotuar pentru a-şi prezenta oferta culinară.
• După ora 18.00, nu găseşti nici un magazin de haine deschis. Inclusiv mallurile se închid la această oră, spre disperarea musafirilor externi.
• Taxiuri sunt la tot pasul. O cursa de 4 kilometri e 8-10 euro. Majoritatea masinilor sunt Mercedesuri, taximetristii fiind la costum si cravata.
• Seara, oraşul e mai murdar ca Iaşul, dar Nichita n-are motive să se bucure. Fiecare comerciant îşi scoate sacii plini cu gunoaie pe trotuar, iar după ora 20 peisajul nu e deloc prietenos. Până dimineaţă, munţii de gunoaie dispar ca prin farmec, maşinile salubrităţii locale mişunând ca furnicile prin tot oraşul. Explicaţia e simplă: se vinde şi se cumpără orice, rulajul e mare, iar toată lumea e mulţumită. În definitiv, zecile de mii de slujbe din comerţ (plus impozitele care revin municipalitatii) contează mai mult decât disconfortul vizual nocturn oferit de pungile albe uriaşe, depozitate în faţa fiecărui magazin.
• Grand Place e aglomerată mai tot timpul. În fiecare moment al zilei sute de turişti fac poze turnuleţelor Primăriei, o clădire impresionantă unde poposeste fiecare musafir al Bruxelles-ului. Personal, piaţa centrală nu m-a impresionat cine ştie ce, dar „spectacolul” nu trebuie ratat de cei care ajung în costisitoarea capitală a Europei.
• Belgienii nu sunt prea prietenoşi, dar nici reci precum nordicii. Sunt îmbrăcaţi mai degrabă modest, deşi leafa medie e de 2.500 de euro. Oraşul e aglomerat, iar semafoarele sunt pe alocuri din 50 în 50 de metri. Din acest motiv, unii pietoni trec pe roşu, dacă din stânga sau dreapta nu vine nici o maşină.
• Despre organizarea şantierelor din Belgia (inclusiv la calea de rulare a tramvaielor) va povestesc mâine.
Loading ...
Observatii din seria “n-am iesit niciodata din tara” dar ma dau destept.
@mihalache: din categoria «hai sa comentam, ca sa ne aflam in treaba».
in rest, ma bucur draga anonimule, ca imi porti de grija.
@mihalache: pai daca te dai asa istet povesteste-ne tu ce ai vazut in excursiile tale in strainatate.
@ florin: nu-i mai baga in seama pe omuletzi gen mihalache. niste invidiosi care n-au ce sa spuna, pentru ca ei nu au vazut decat letcaniul si coarnele caprei…
Stau in Buxelles si nu pot decat sa confirm obiectivitetea reportajului !