Cum se schimbă în străinătate şina de tramvai
Promiteam ieri că voi povesti cum sunt organizate şantierele în Belgia. O diferenţă uriaşă faţă de ceea am văzut prin urbea noastră.
La Bruxelles, pe drumul spre aeroport sunt înlocuiţi kilometri întregi de cale de rulare pentru tramvaie. Ca şi în Iaşi, şinele sunt pe mijlocul drumului, însă lucrările nu blochează întreg traficul.
Pe o parte şi pe alta se poate circula fără probleme, şantierul fiind delimitat de panouri speciale, pentru a nu încurca traficul.
La Iaşi, când s-a schimbat şina în Tătăraşi spre exemplu, doar câţiva muncitori trudeau zile în şir pe şantier, pe o distanţă de doi kilometri, între Piaţa Chirilă şi Doi Băieţi. La Bruxelles, echipele de muncitori sunt răsfirate pe toată lungimea şantierului. Evident şi dotările sunt pe măsură (utilaje, materiale de protecţie etc), totul într-o organizare ireproşabilă.
Săgeţi mari, luminoase, amplasate din kilometru în kilometru, indică şoferilor că prima bandă, cea de lângă şantier trebuie ocolită.
Cât despre şoferi, nimeni nu se bagă în faţă, nimeni nu claxonează. Toată lumea înţelege deranjul, iar autorităţile înţeleg că treaba trebuie făcută repede şi bine.
Aproape de centru, între hotelurile Sheraton şi Crowne Plaza un alt şantier. Nu la linia de tramvai, ci o lucrare obişnuită. Probabil o nouă clădire care va fi ridicată în perimetrul respectiv. În zonă abia sesisezi prezenţa unei macarale, care începe să se mişte încă de la 7 dimineaţa. Întreaga zonă e împrejmuită. Deşi e şantier şi se lucrează în draci, decibelii sunt la un nivel acceptabil. Cât despre praf, acesta lipseşte cu desăvârşire.
Străzile din jur nu sunt pline de noroiul cărat de autobetoniere, la fel cum se petrece la Palas, pe Sfântu’ Lazăr.
Cu totul întâmplător, o reclamă luminoasă pe una din clădirile de lângă şantier făcea referire la DEXIA.
De ce la noi totul e altfel? Va las pe voi sa trageti concluzia.

florine, ai omis sa spui un lucru: cat e comisionul… am fost si eu in franta acum cativa ani: se munceste non-stop pe santierele alea. noi parca suntem blestemati.