Solidaritatea lu’ Peşte

La Galaţi, digul lung de 4 kilometri şi înalt de 1,5 metri e aproape gata. Nu se ştie dacă va face faţă Dunării, care creşte ameninţător de la o zi la alta.

Zilele astea, am urmărit „spectacolul” transmis în direct de la Galaţi, unde 1.400 de oameni (ISU, jandarmi, etc) au lucrat zi şi noapte pe brânci. Altceva ar trebui să ne dea de gândit.

În zonă sunt 7.000 de oameni în pericol de a fi inundaţi. Probabil ca mulţi dintre aceştia sunt copii şi pensionari, deci n-ar fi avut ce căuta la treabă. Dar ceilalţi? Ce au făcut? Unde au fost timp de 2 zile? Dintre aceştia unii sigur au o slujba istovitoare. Dar când casa (blocul) e aproape în apă, te duci să ajuţi. Măcar 10 saci cu nisip dacă încarci şi tot e ceva.

Citeam dimineaţa asta în Adevărul de Galaţi că au venit ceva ajutoare civile, dar din alte judeţe, membri ai unor organizaţii de voluntariat. Printre aceştia şi un elev care a lucrat o zi la dig, s-a reîntors acasă pentru a da geografia la bac (a luat peste 9.00), apoi a revenit la treabă. Un fraier.

Ne place să vorbim de solidaritate. Dar să fie alţii solidari. De ce să punem noi mâna? Doar nu e vina noastră că Dunărea s-a umflat peste măsură.

Mai bine stăm la crâşmă sau în faţa TV şi ne plângem ca babele. Apoi dăm vina pe alţii pentru suferinţa care ni se întâmplă.

Povestea de la Galaţi nu arată doar comoditate, ci şi prostie, lene şi ignoranţă. Ai apa la câteva zeci de metri de tine, iar tu stai liniştit şi nepăsător.

Dă-mi, fă-mi, adu-mi. Un principiu falimentar, la care şi statul a contribuit în ultimii 20 de ani. Cum să-ţi dea statul o slujbă, deşteptule, dacă tu nu eşti în stare să faci nimic?

Diverse

Comentarii

5 comentarii to “Solidaritatea lu’ Peşte”

Scrie un comentariu

(obligatoriu)

(obligatoriu)