Păduraru: Nichita atât de mult a visat sau dormit în Roznovanu, încât expresia de ”vizionar” nu a orientat-o spre viitor, ci spre trecut
«Ceea ce impresionează şi place cel mai mult în spatele Palatului Culturii e grădina. Foarte mulţi din ieşenii care au intrat deja din curiozitate măcar, dau de înţeles că văd un alt oraş în oraş. Pofta de verde e de fapt răspunsul simplu şi clar. De ce nu are Iaşul parcuri făcute de primar la fel de frumoase? De ce la cât de mulţi bani s-au cheltuit în ultimii 10 ani nu arată Grădina Copou la fel de bine?
• Nu accept eventuale explicaţii legate de banii necesari pentru grădini şi parcuri superbe. Spun asta pentru că am văzut parcuri în Bucureşti care arată impecabil, am văzut grădini în alte oraşe mici care de asemenea nu lasă loc de scuze pentru inexistenţa unor spaţii verzi îngrijite profesionist la Iaşi.
• Prin urmare, grădina din oraşul din oraş, arată că se poate. Ieşenii văd cu ochii lor că pot exista parcuri verzi şi bine îngrijite şi pot compara cu ceea ce nu a făcut administraţia locală. De multe ori lecţiile private arată incompetenţa administraţiei publice, mai ales că Palas înseamnă bani privaţi şi neimplicarea primăriei sub nici o formă.
• Comparaţia dintre noua grădină ieşeană şi maidanul din spatele blocului meu ar fi relevantă. E precum distanţa de la Pământ la Lună. În spatele blocului meu, în cartierul Alexandru, am un maidan desfundat şi plin de noroaie când plouă, pe care sunt nevoiţi o parte din vecini să îşi urce maşinile din lipsa locurilor de parcare. Un peisaj care ne întoarce parcă într-un mediu rural şi nu într-un oraş european, însoţit de câţiva câini comunitari ce impun respect mai mult decât Poliţia Locală. Evident, ieşirea din cartiere a ieşenilor şi plimbatul printr-o grădină veneţiană e un experiment inedit. Ceea ce se vede însă foarte bine e uriaşa diferenţă dintre viaţa în cartier şi plimbarea prin centrul Iaşului.
• Cu puţină bunăvoinţă, cu oamenii potriviţi şi cu ştiinţă, multe din maidanele Iaşului ar putea fi transformate în parcuri şi grădini deosebite. Casa verde şi programele finanţate din fonduri europene pentru mediu sunt o necunoscută deocamdată pentru administraţia Iaşului. Oricum ar fi, unii în loc să muncească au văzut cu ochii minţii ce ar fi trebuit să facă ei înşişi. Nichita atât de mult a visat sau dormit în Roznovanu, încât această expresie de ”vizionar” nu a orientat-o spre viitor ci spre trecut, pentru că zona mlăştinoasă din spatele Palatului Culturii de azi era de fapt din spatele cetăţii domneşti din vremea domnitorului Vasile Lupu, mlaştina fiind desecată odată cu mutarea cursului râului Bahlui».
SURSA: Blogul lui Nicuşor Păduraru
Loading ...
