Vosganian: Cei mai periculoşi transfugi sunt cei care pleacă din USL să candideze la PPDD, cu voie de la primărie
«Momentul în care USL îşi va definitiva listele pentru Parlament se apropie. Săptămâna viitoare, într-o amplă festivitate, această alianţă politică îşi va prezenta listele de candidaţi. Ca orice listă electorală, şi aceasta va stârni nemulţumiri. Iar cele mai mari vor veni din partea acelora care şi-au manifestat intenţia de a candida şi nu se regăsesc printre nominalizări. Unii dintre cei nemulţumiţi se vor resemna, aşteptând alegerile următoare. Alţii vor ameninţa cu dizidenţa, iar dintre aceştia vor fi şi câţiva care îşi vor pune în practică ameninţarea. Aceea de a candida cu orice preţ.
• Sistemul electoral românesc face deosebit de dificilă sarcina independenţilor. Nici nu îmi aduc aminte să fi fost vreunul în Parlament, din 1990 încoace, cu excepţia discutabilă a lui Antonie Iorgovan, în 1990. Spun discutabilă căci Antonie Iorgovan a fost susţinut, atunci, în campania sa, de FSN, care avea nevoie de un jurist reputat şi independent care să fie ales preşedintele Comisiei Constituţionale.
• Astăzi, un candidat independent are nevoie, pentru a accede în Parlament, de un procent de 50% plus unu în colegiul său. Lucru imposibil de realizat, în condiţiile polarizării politice, accentuate de referendumul din vară. Ceea ce le rămâne, aşadar, de făcut dizidenţilor este să caute un alt partid care să-i susţină.
• Un astfel de partid, care-şi oferă, cu prisosinţă listele drept liman al frustrărilor este PPDD. A mai absorbit şi Forţa Civică pe câte unii navigatori prin spaţiile interstelare ale politicii, dar capacitatea sa de absorbţie a fost redusă. Nu că n-ar fi primit mai mulţi, dar şansele unui loc eligibil sunt destul de reduse, dacă ne gândim că patria mamă, PDL, nu mai are locuri destule nici pentru membrii săi statornici, darămite pentru apatrizi cu certificat civic. PP-DD, în schimb, nu are, practic, structuri iar reprezentanţii săi din teritoriu stârnesc sentimente care oscilează între nedumerire şi ilaritate. PP-DD este un sălaş de apatrizi politici, cu aceeaşi sete neistovită a nisipului peste care torni apă.
• Dar cei mai periculoşi transfugi nu sunt cei care pleacă supăraţi din USL, ci aceia care pleacă cu voie de la primărie. Fatalmente, USL nu are, într-un colegiu, decât un candidat. Partidele din USL sunt, ca în orice alianţă, mai multe. În multe situaţii, atât penelistul, cât şi pesedistul au năzuit la candidatură. Başca unele locuri unde penelistul sau pesedistul traseist a refăcut traseul în sens invers şi filialele s-au trezit cu parlamentarul pe cap, în postură de proaspăt candidat, iar cei care au rămas pe loc, rezistând cu osârdie guvernării pedeliste, se văd acum trimişi la vestiar. Şi atunci pretendentul păgubit (sau păgubos) candidează, totuşi, dar pe listele PP-DD, cu înţelegerea discretă că, după alegeri se va reîntoarce.
• Cât de sinucigaşă este această manevră nici nu mai e nevoie să spun. Fiecare dedublare reduce şansele USL de a câştiga alegerile. Câte unii îmi spun: de ce să votez cu USL, dacă a pus candidat pe cutare? Eu răspund tuturor: nu votezi doar pentru un parlamentar, votezi mai ales pentru o majoritate parlamentară şi pentru un Guvern. 50% nu e un scor uşor de dobândit. Realitatea politică arată că USL nu are adversar în sfera politicii şi că va câştiga alegerile. Problema e cu ce scor. Şi în această privinţă singurul adversar al USL este USL însăşi. Dacă USL nu ia din prima 50%, degeaba fac filialele înţelegeri pe sub masă cu candidaţi-fantomă, căci la masă vor sta alţii. De aceea, cred că, atât PNL cât şi PSD, trebuie să-şi promită unul altuia şi să declare public că nu vor primi în rândurile lor parlamentari de acest fel care pleacă acum pentru a candida la PP-DD, cu gândul şiret şi, adesea, reciproc, de a se reîntoarce după alegeri».
SURSA: Blogul lui Varujan Vosganian, senator PNL
Loading ...
