Cum e să fii patru ore spion în sediul NATO din Bruxelles
• Opt ziarişti români am fost la sediul NATO din Bruxelles. S-a întâmplat miercuri dimineaţă, exact când Obama era dat câştigător în Statele Unite. Apropo, când am intrat în clădire, nici un funcţionar nu stătea cu gura cascata pe TV pentru a vedea ce se întâmplă în America. La ora 3.00 noaptea, secretarul general NATO plus adjunctul său, un american, au participat la o recepţie la primăria Bruxelles. La sindrofie au luat parte şi cei trei ambasadori americani, cel din Belgia, cel de la NATO şi cel de la Uniunea Europeană.
• Sediul NATO nu e nici pe departe unul impresionant, fiind situat în afara Bruxelles-ului, foarte aproape de aeroportul civil Zaventem. Ba chiar ai spune că e un sediu modest, al unei instituţii oarecare. În prezent se lucrează la noul sediu al Alianţei Nord-Atlantice, o investiţie de un miliard (!!) de euro. Sunt controverse serioase privind banii alocaţi, în condiţiile în care NATO nu reuşeşte să adune nici măcar cotele financiare de la cele 28 de state membre. Doar patru ţări sunt cu plăţile la zi.
• Filtrele de securitate nu sunt atât de dure precum te-ai aştepta, fiind comparabile cu cele din aeroport. La intrare primeşti în schimb o cureluşă de identificare şi urmărire.
• Pe holurile instituţiei vezi la tot pasul panouri prin care ţi se atrage atenţia că nu ai voie să discuţi secrete militare.
• Cu cât înaintezi către inima cartierului general nord-atlantic de la Bruxelles, cu atât accesul este mai dificil. Există locuri în care nici măcar unii angajaţi ai NATO n-au intrat vreodată.
• Multe dintre birouri au dimensiuni reduse. Nu e cine ştie ce lux, dar majoritatea sunt echipate cu aparatură ultimul răcnet. Acolo lucrează unul sau doi oameni.
• N-am văzut nicăieri camere de supraveghere, dar e clar că orice mişcare e atent scanată. De alfel, o telegramă Wikileaks apărută în 2011 arăta că Statele Unite aveau spioni în biroul secretarului general al NATO, Anders Rasmussen.
• Ca în fiecare instituţie importantă din lume şi la sediul NATO există magazin de suveniruri. Printre produsele cele mai ieftine: cana NATO – 7 euro. Surprinzator, multe produse purtau marca «Made in China».
• Ambasadorul român la NATO, Sorin Ducaru e un tip super ok. Discuţia purtată cu el a fost una off de record, la cererea jurnaliştilor români, astfel că multe dintre „secretele” spuse de diplomatul român nu pot fi redate.
• Purtătorul de cuvânt al NATO (atenţie, al NATO nu al delegaţiei României) este o româncă, Oana Lungescu. N-a acceptat să vorbească în termeni amicali, existând probabil teama ca odată ajunşi acasă jurnaliştii români să nu înceapă să scrie cine ştie ce secrete.
• Care stat pune cele mai multe probleme NATO? Rusia, evident. Se menţine jocul de-a şoarecele şi pisica. Ruşii îşi vâră coada mai peste tot, deşi la suprafaţă relaţiile între cele două părţi sunt să zicem normale.
• Care e temerea cea mare pentru NATO în perioada următoare? Situaţia din Afganistan pe următorii doi ani. La jumătatea lui 2013, forţele NATO vor preda controlul militar către afgani, iar din 2014, misiunea aliaţilor va fi una de antrenament şi de consiliere a forţelor militare afgane. Există suficiente îndoieli că Afganistanul va reuşi să se descurce singură.
• Cum e văzută România la NATO? Spre deosebire de Comisia Europeană, oficialii nord-atlantici apreciază consecvenţa noastră. România e socotita aliat de nădejde. Argumentul pe care l-am auzit: „E importantă contribuţia politică, nu mărimea trupelor”.
• Scutul antirachetă de la Deveselu nu e în pericol, cel puţin asta lasă să se înţeleagă reprezentanţii alianţei nord-atlantice. Au existat declaratii dupa balamucul suspendarii din vara ca americanii ar putea bloca proiectul de la Deveselu.
• Când ieşi din sediul NATO, ai senzatia că tot ce se petrece în România e pe dos. Discutăm prea mult despre lucruri mici şi lipsite de importanţă, gen ce a mai spus Băsescu despre Antonescu sau Ponta despre Băsescu. Ne uităm la DD şi Gigi Becali ca la un show. La noi importante sunt şuşaneaua şi bârfa, din care nu rămâi insa cu nimic.
