JURNAL VIRTUAL

mai mult decat stiri

Covrigăria, fabrica de pâine şi privatizarea CFR Marfă

La început a fost o simplă covrigărie. Covrigarul-şef a înţeles rapid cum dospesc relaţiile în târg. A încheiat un contract cu cea mai tare fabrică de pâine din oraş. Fabrică de stat, evident. Apoi a luat cele mai bune malaxoare de pâine de la fabrica respectivă. Logic, covrigarului i-a trebuit şi un spaţiu mai generos. Nici o problemă. Şi asta s-a rezolvat. Fabrica de pâine i-a dat unul gratis în buricul târgului. Peste un timp, covrigarul a luat şi oameni de la fabrica de top. Aluatul covrigarului creştea într-o oră cât aluatul fabricii într-o săptămână.

Încet-încet, conturile covrigarului creşteau, iar societatea de pâine acumula datorii. La un moment dat vine soluţia salvatoare. Fabrica de pâine e scoasă la privatizare. Covrigarul se înscrie la licitaţie şi, ajutat de Dumnezeul covrigilor, câştigă.

Cam aşa s-a întâmplat şi la CFR Marfă. Mecanismul va ieşi la iveală, iar românii vor înţelege mai devreme sau mai târziu ce şi cum a fost.

Comentarii

Un comentariu to “Covrigăria, fabrica de pâine şi privatizarea CFR Marfă”

• Catalin Toma says:

  July 23, 2013 at 4:46 pm

  Poate o fi asa cu covrigii si covrigariile insa nu pot sa nu constat ca un intreg card de societati cu capital de stat (adica ale poporului) acumuleaza cu nonsalanta datorii uriase platite tot de popor (unul mai mic de data aceasta, cel format din platitorii de taxe).

  In acelasi timp constat cu amaraciune, ca particica a acestui popor, ca absolut nimeni nu raspunde pentru tunurile trase in bugetul tarii de catre aceste asa zise companii cu capital de stat.

  Prin urmare, atat timp cat trenurile GFR intra in 30 de minute intr-o gara iar cele ale CFR stau cu zilele pentru acelasi lucru (m-am interesat si eu la niste oameni din domeniu) nu cred ca proprietatea privata va dauna CFR .

  Nu am auzit ca GFR sa fi acumulat foarte multe datorii la buget sau la furnizori (daca le afla cineva ar fi bine sa le posteze aici).

  Nu sunt partizanul GFR, sunt insa partizanul plecarii statului din orice segment economic in care a dovedit ca nu poate produce plusvaloare pentru economia tarii fiindca, pana la urma, aceasta mult clamata proprietate a poporului este doar masa la care manaca un grup restrans de banditi iar “noi poporul” achitam nota lor de plata.