Şeful BCR: Orice guvern care nu dă 5% creştere economică, ar trebui înlăturat de electorat
“Există o discuţie despre cât ar trebui să fie creşterea economică. Realist vorbind, ar trebui să fie la 5%. Asta ar trebui să fie ţinta şi orice guvern care nu dă 5% ar trebui să fie înlăturat de către electorat”, a spus Tomas Spurny, presedinte BCR, la conferinţa “15 ani de la lansarea Ziarului Financiar”.
Ulterior, el a nuanţat, în afara conferinţei, arătând că orice guvern ar trebui să asigure cadrul pentru o creştere economică de 2-3% în următorii doi ani, pentru ca mai apoi să ajungă la ritmuri mai înalte de creştere, care să permită o recuperare a declajului de PIB pe locuitor între nivelul din România şi media UE.
“Dacă aş fi politician în România aş spune public: trebuie să îndatorăm ţara la 60% din PIB cât mai repede posibil, asumându-ne să construim şi să oferim x mii kilometri de autostradă, să punem apă şi canalizare în ţară, dar cineva trebuie să spună deschis că această politică de austeritate nu va mai continua”, a mai afirmat Spurny în timpul conferinţei.
Potrivit şefului BCR, România este cea mai bună alegere din Europa din punct de vedere al costului forţei de muncă, aflat la treime din media UE, şi al taxării. În ceea ce priveşte dezvoltarea infrastructurii, Spurny afirmă că ar trebui să reprezinte principalul obiectiv al guvernului.
“Guvernul trebuie să aibă un singur obiectiv, să construiască infrastructură indiferent de cost, cât mai repede posibil, pentru că aşa concurezi cu celelalte ţări”, a conchis Spurny.
El crede că un astfel de program ar asigura României în următorii 15 ani un nivel al PIB pe locuitor de 75% din media UE.
Loading ...
Sincer, asta este și părerea mea… Numai investițiile în infrastructură ne vor aduce într-o poziție de oarecare competitivitate cu celelalte țări. Până și comuniștii au înțeles asta, iar dacă vă veți uita pe lista de investiții din ’65 și până la mijlocul anilor ’70, veți vedea preponderent investiții în infrastructură (rutieră, turism etc.) și industrie. E perioada pe care încă și azi o considerăm a fi de referință, fie că-l urâm (unii) sau îl regretă (alții) pe Ceaușescu…