George Onofrei: Ce mai e pe acasă?
Iohannis a zis un lucru fundamental la Iaşi despre paşii care trebuie făcuţi pentru o candidatură serioasă la Capitala Culturală Europeană: nu există “direcţii”, “probleme”, “categorii socio-profesionale”. Există doar oraşul, văzut ca un tot unitar: infrastructură, politici culturale şi programare culturală, societate civilă, artişti, mediu politic. Şi, mai presus de toate, un proiect FOARTE MODERN!
Ca să nu intru în alte detalii, să ne oprim la cultură: eram tânăr licean, apoi student, iar Iaşul avea o sumă de evenimente de talie: Festivalul de teatru “Avram Goldfaden”, Bienala de Artă Contemporană “Periferic”, Festivalul “Euro Dans”. Toate acestea au fost slab sau deloc susţinute de municipalitate. Făcute în mare parte, unele, cu finanţare externă, la un moment dat au capotat: din cauza mentalităţii locale, a unui public deloc pregătit să le îmbrăţişeze (parte mare din vină şi a instituţiilor culturale ale locului – ce păşunism în direcţia lor!! Abia de curând s-a produs un oarecare dezgheţ, dar nu la toate).
Am avut, prin urmare, o cultură mai degrabă a extincţiei de evenimente de marcă decât de prezervare. Nici un finanţator extern nu te creditează la nesfârşit dacă nu demonstrezi că ai o cotă parte de finanţare în comunitatea în care desfăşori proiectul. Mai pe scurt, dacă dă o ceapă degerată pe tine “municipalitatea” (în sensul de conducere democratică, nu autarhică), atunci îţi dăm şi noi banii. Multă lume mă critică pentru faptul că tind să atribui actualei administraţii toate aceste păcate.
Doar că niciodată la Iaşi “municipalitatea” nu şi-a meritat numele (evident, nici pe vremea lui Simirad) – ca un catalizator al relaţiei între creatorii locali şi lumea de dincolo de graniţă. Singurul catalizator pus cu succes în practică de unii a fost să-şi asigure loc privilegii politice – un actor cunoscut a fost consilier local girat de Nichita, un critic de arte plastice consilier local şi şef de Comisie de Cultură în CL, alţii tributari unor finanţări pentru revistele lor muribunde şi niciodată citite de cineva, alţii doar “admiratori dezinteresaţi” care semnau condica atunci când veneau alegerile şi trebuiau să spună ceva despre “mândrul cârmaci”.
Artiştii, organizatorii de evenimente de altădată şi-au luat unul câte unul tălpăşiţa spre alte zări. Şi se mai întreabă uneori: ce mai e pe acasă?
• Comentariu semnat de jurnalistul George Onofrei
Loading ...
“Bienala de Artă Contemporană “Periferic”
omul beje se ocupa de imaginea unui senator psd, de fapt e si un comunist convins.