Liviu Antonesei îi răspunde tăios lui Nichita după ce edilul l-a acuzat că a luat-o razna: Giginocchio n-a ajuns iniţial primar prin alegeri, ci pentru că l-a lăsat Simirad moştenitor, de parcă ar fi vorba de o dinastie
1. Nu, nu o iau razna. Nici mereu, nici uneori. Şi nici într-un caz cînd este vorba despre apărarea intereselor acestui oraş, de care nu m-am putut despărţi, deşi am avut destule ocazii tentante, din 1976, cînd am terminat facultatea, încoace. Mi se pare însă legitimă întrebarea dacă un primar care distruge tot pe ce pune mîna, care are ieşiri necontrolate faţă de cetăţenii Iaşului, fie en gros, fie la bucată, care minte de stinge şi cînd n-ar avea nevoie, nu a luat-o el cumva razna. În ce mă priveşte, sînt dispus să ne prezentăm amîndoi în faţa unei comisii de psihologi şi psihiatri să constate experţii care dintre noi a luat-o razna. Eu ştiu că este supus unor presiuni uriaşe şi din mediul politic, şi din cel al proximităţii personale, ca să nu mai vorbesc despre „partea economică” şi, tocmai din acest motiv, ar fi bine să fie mai prudent în declaraţii, sau măcar să ia un calmant înainte!
2. Da, e foarte adevărat că am fost prieteni. Ce uită să spună este că asta s-a petrecut după ce l-am numit director general la RAJAC – fapt pe care nu-l regret, acolo ar fi făcut treabă bună şi azi –, iar pe respectiva numire se bazează întreaga sa carieră publică ulterioară. Din păcate, a dorit o pălărie prea mare pentru calota sa craniana, iar efectele le simţim pe pielea oraşului. Nu, nu e vorba că aş fi vrut recunoştinţă pentru gestul acela, dar nici nu mă aşteptam să se apuce să distrugă oraşul. Nu am fost niciodată la Primărie să cer ceva pentru mine personal, slavă Cerului, nici n-am avut nevoie. Dar am fost cu o delegaţie de intelectuali – arhitecţi, sociologi, economişti etc – să-i cerem să stopeze proiectul Pallas. Ne-a ascultat amabil, nu ne-a contrazis, iar rezultatul e vizibil şi de pe lună! A doua oară am fost după masacrul teilor de pe bulevardul central. L-am rugat să stopeze acest copacid. Au scăpat, deocamdată, teii din Copou, însă, acum două luni, au fost marcaţi sute de arbori în Parcul Expoziţiei şi au fost taiaţi alte sute în întreg oraşul, mai pe grupuri mici, să nu se sesizeze cetăţenii. Or, pînă cînd nu există un Registru dendrologic al oraşului, iar Primăria nu a putut dovedi că are aşa ceva, orice tăiere de arbori este interzisă prin lege, deci ilegală, ca să înţeleagă şi edilii!
3. Nu-mi iese la socoteală cînd i-aş fi fost director de campanie. În 1992, am făcut pentru candidatul PAC la Primărie – nu că nu mi-ar părea rău acum! – , în 1996, am condus campania victorioasa de la locale a PAC în întreg judeţul. În 2004, deşi mă retrăsesem din politică din 1998, am candidat la Primărie, nu ca să fiu primar, demisionasem din funcţia de preşedinte de Judeţ!, ci să-i ajut pe tinerii de la URR, un proiect care îmi plăcea, să prindă nişte posturi de consilieri. N-a ieşit! Rămîn alegerile din 2000, cînd director de campanie i-a fost jurnalistul Dănuţ Dudu, care mi-a fost şi student, şi căruia i-am dat nişte consultaţii tehnice. Pe la jumătatea campaniei, a adus un popîndău de la Bucureşti, peste Dudu, care n-a făcut mare brînză. Într-o discuţie cu cei doi, le-am spus că e o campanie bine construită, cu resurse destule, iar singura lor problemă e, de fapt, candidatul. Şi ca să facem puţină istorie, Giginocchio n-a ajuns prima dată în post prin alegeri, ci pentru că l-a lăsat Simirad moştenitor, de parcă ar fi vorba de o dinastie!, în 2003 toamna, cînd a plecat în Cuba. După accea, l-a servit minunat inerţia şi candidaturile slabe ale adersarilor.
4. E adevărat că nu i-am dat mîna la ceremonia de deschidere a eşecului care s-a numit „Poezia la Iaşi”, dar nu eu sînt de vină, ci imprudenţa sa, care l-a îndemnat să se repeadă zîmbitor la mine cu mîna întinsă. A fost o reacţie de igienă personală deja reflexă. Viaţa m-a învăţat să nu dau mîna cu jigodiile, că mă pot molipsi. Apoi, deja ştim că şi unele boli psihice, cum ar fi paranoia puterii, se manifestă contagios. Ce să fi făcut?
5. Este adevărat că i-am spus că sîntem în război total şi asta rămîne valabil şi acum. În conferinţa de presă de azi, a spus că mă va numi Războinicul Luminii. Săracul, a crezut că are umor şi a încercat să fie ironic. Îl asigur că, în măsura în care el este un strălucit reprezentant al Întunericului Pluricolor în care se zbate România de azi, care a înlocuit Întunericul Compact de dinainte de 1989, iau porecla dumisale în serios! În fond, dacă după puterile mele, am luptat cu întunericul antedeccebrist, e floare la ureche să mă distrez cu reprezentanţii de azi ai Răului!
6. Nu e cazul să se facă din ţinţar armăsar? Aşa zic şi eu! Prietenii ştiu de ce!
SURSA: Liviu Antonesei, pagina de Facebook
Loading ...
Dl. Antonesei sa nu uite… il rog sa nu uite ca o aroganta de-a lui data de puterea de moment a facut ca Iasul sa piarda Agentia de Dezvoltare Regionala. Se lupta acum pentru ce a pierdut demult.