Liliana Romaniuc: Semne ale normalitatii…pentru unii!
«De vreo 4 zile sunt in Germania, undeva la vreo 50-60 km de Frankfurt. Lucrez intr-un proiect important propus de CE intr-un call unic, cum se spune, despre politici europene in domeniul literacy (literatie sau alfabetismul functional). Avem obiective clare, sarcini concrete si, mai ales, trebuie sa contribuim, prin livrabilele proiectului, la reducerea analfabetismului functional in Europa. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Sunt, asadar, in Germania si lucram cam 10-12 ore pe zi. Nu avem timp de turism sau shopping. Nimanui nu-i trece prin minte ca ar putea face si asa ceva!
Cu toate acestea, in timpul scurt al pauzelor am remarcat si ma minunez de normalitatea banala, simpla, cum vrem sa-i spunem, care caracterizeaza aceasta tara. Trei semne mi-au atras atentia. Mai intai, suntem intr-o manastire iar biserica este chiar in fata geamului camerei mele. Acolo merg oamenii sa se roage, sa se inchine iar personalul bisericesc isi face treaba decent si discret. Pana aici nimic deosebit, as putea spune. Manastirea are cladiri in jurul ei in care nu mai sunt calaugari sau maicute. Toate acestea au fost transformate in spatii dedicate educatiei. Altfel spus, manastirea este un adevarat centru de invatare in care au loc tot felul de activitati si evenimente cu caracter educational. Spatiile au fost adaptate, dotate si sunt folosite in mod eficient in scopuri de invatare si formare. Aceste spatii nu stau inchise, pentru ca nu mai sunt calugari, ele au fost transformate in functiile de nevoile timpului pe care il traim. E un semn al normalitatii, nu-i asa?
In aceasta perioada, in Germania, copiii au o vacanta de doua saptamani. Cei mai multi dintre ei nu stau acasa, ci sunt implicati in tot felul de activitati educative. O mare parte dintre ei merg in tabere tematice, petrec timp cu profesorii lor si educatia continua, intr-un spatiu informal, recreativ si relaxant. Avem copii si la manastirea noastra. I-am urmarit si pe ei si pe profesori…si nu ma mai mir ca Germania este unde este! Petrec timp impreuna, discuta, invata si se distreaza! Educatia copiilor nu se opreste in vacante! Un al doilea semn de normalitate!
La cateva dintre sesiunile noastre a participat un oficial de la Bruxelles…de rang inalt! A stat cu noi la manastire – spatiu destul de auster, as spune, dar cu tot ce ai nevoie pentru a lucra! Ei bine, acest domn nu a fost adus cu o masina, nu a mers la hotel, nu a avut parte de primire speciala. El a discutat cu noi, a mancat cu noi si la final a plecat catre Frankfurt cu…trenul! Un alt semn al normalitatii! Ma intreb, retoric, a nu stiu cata oara: oare cand vom vedea aceste semne ale normalitatii si la noi? Sau, mai bine zis, le vom vedea vreodata? Sau…ce e aici nu e normalitatea?»
SURSA: Liliana Romaniuc, pagina de Facebook
Loading ...
Interesanta postarea doamnei. Ce ne facem ca scoala privata pe care o conduce afiseaza bannere in tot orasul cu mesajul unor copii- I will be famous? Asta inseamna normalitate? Asa trebuie sa ne educam copiii? Ei reusesc sa mearga la acea scoala exclusiv pe criterii materiale, iar mesajul pe care li-l transmitem nu este acela ca vor avea parte de educatie superioara? Ci ca urmand acea scoala ….vor deveni celebri? Asta le doriti copiilor ce urmeaza Seven Hills International School?
Permiteti-mi sa-mi dau cu parerea, desi nu am copii, ca mesajul pe care il transmiteti noua, oamenilor simpli, care am facut o scoala normala si care totusi ne bucuram sa fim si celebri unii dintre noi, nu inseamna normalitate!
Multumesc!