Dacă nu-ţi pasă de România, stai acasă!
Când vezi baroni locali, despre care toată lumea spune că-s corupţi, că sunt realeşi cu 50-60 la sută, ceva nu-i în regulă. Nu cumva e o complicitate între baronul cu pricina şi mare parte din comunitatea respectivă? Evident că da şi încă una pe faţă. Complicitate de sus până jos. Ştim că fură, da ne pică şi nouă ceva. Plus lozinca aia păcătoasă «Dom’le, a mai făcut câte ceva şi pentru noi. Las că-i bun omul».
Directorul de instituţie din aria de acoperire a baronului e interesat ca protectorul său să câştige. Dacă şeful său politic pierde, se duce şi el la vale, adică îşi poate pierde funcţia. Mergând mai departe, cel care se mulţumeşte să trăiască din ajutoare sociale, tichete de Paşte sau de Crăciun sau să prindă o porţie de sarmale la nu ştiu ce hram al localităţii e la rându-i mulţumit că nu-l întreabă nimeni de sănătate. El e bucuros că şi la anul va avea parte de aceeaşi atenţie. Ce mare scofală ca în târgul său ar apărea un investitor? E tot aia, specializarea lui rămâne «încasator pleaşcă»
Când aceste două categorii (clientela de partid plus asistaţii) fac masă critică, atunci şansa schimbării e minimă.
Dacă alegem să stăm acasă, rezultatul e previzibil. Dacă jumătatea de Românie cu capul pe umeri se va trezi din letargie atunci mai există o şansă.
• Fragment din textul subsemnatului care va apărea sâmbătă în Suplimentul de Cultură
Loading ...
