Liliana Romaniuc: Dacă am închide aeroportul, iar parlamentarii n-ar avea maşină de serviciu, cât am face cu trenul de la Iaşi la Bucureşti?
«Prin anii ’90 – ’95 calatoream cu trenul la Bucuresti si ajungeam in 5 ore. Era un tren numit Intercity, curat, cu muzica in vagon, prize electrice si restaurant. Mai mult, cand intrai in tren conductorul iti oferea o cutie mica de suc si o ciocolata…ce vremuri!
Sunt in tren, calatoresc spre Bucuresti, de data asta fara muzica, fara suc, fara restaurant…de fapt, gresesc, are un alt tip de restaurant! Ascultati si va minunati! A venit un nene cu un cos in mana si care striga cat il tinea gura: “alune, apa, suc, bere, cine doreste”? Eu am dorit niste alune, pentru a-mi creste glicemia si nenea imi spune sec: “nu avem”! Bun, zic eu in gand, nu are…dar ce are, totusi? Nu ma las si il intreb: dar cafea aveti? Se uita fix la mine si imi spune: “Pentru dvs, fac rost, ce mai doriti”? O banana, zic eu, zambind usor ironic!
Dupa vreo cateva minute, trenul meu, fara restaurant si fara suc, opreste intr-o statie si uitandu-ma pe geam observ o persoana care mi se parea cunoscuta, intr-o camasa cu maneca scurta, sarind peste liniile de cale ferata cu o cafea intr-o mana si 2 banane in cealalta! Imi zic: Doamne fereste, asta e nenea din trenul meu! da, fix el era! Da, omul s-a dus si mi-a cumparat o cafea si doua banane, apoi a venit mi le-a oferit si m-a taxat pe masura gestului si efortului sau! Marturisesc, a meritat!
Dar, dincolo de gestul deosebit al acestui om care, printre altele, este si un mic evazionist fiscal, mi-a venit in minte altceva. Cu trenul ala din anii ’90 calatoreau parlamentarii nostri de Iasi, de la acea vreme si, recunosc, nu m-am putut abtine sa nu ma intreb, retoric, e drept: oare acesta era motivul normalitatii unei calatorii cu trenul la Bucuresti? Oare, daca am inchide aeroportul si ei nu ar avea masini de serviciu si i-am pune in tren, ar reveni trenurile acelea cu restaurant, muzica, suc si care fac 5 ore si nu 7 ore cat voi face cu cel in care sunt acum? Nu am raspuns…
Totusi, conform unui principiu de viata pe care incerc sa-l aplic, mai ales in astfel de situatii, mi-am spus ca trebuie sa gandesc pozitiv! Asadar, nu e frig, nu am muzica, nu primesc suc, nu am restaurant si…fac 7 ore pana la Bucuresti! Dar, am o priza si un stick de internet! Ce altceva iti mai poti dori in 2015 intr-un tren, in Romania, de la Iasi la Bucuresti? Stiu eu…poate cativa parlamentari si, poate, cativa sefi de pe la CFR! Toate acestea cu speranta ca lucrurile ar putea reveni la normalitatea din anii…’90! Cool, nu-i asa?»
SURSA: Liliana Romaniuc, pagina de Facebook
Loading ...
Doamna merge cu trenu ?? Ce vremuri a ajuns! Candva mergea si ea cu avionul iar masina isjului gonea pe sosea si o astepta in aeroport la capitala. Seful inspectoratului scolar e sef mare, pe banii statului !
Atunci nu o interesa cate ore face trenul pana in capitala si nici ca se platea un bilet de avion si benzina, cazarea soferului si altele … Plateste statul !!! Statul a tot platit si plateste pt unii si pentru altii … ca ea. Asa ca, nu mai ajung banii si pt trenuri, de exemplu
Sinteti norocoasa. Eu m-am intors vineri seara de la Bucuresti si n-am avut nici priza, nici internet, nici lumina….