Nicuşor Păduraru: «Ne îngropăm în jeg şi noroi în fiecare an. Pe bani europeni desigur. Iar ceea ce nu se decontează, adică jegul, rămâne să fie plătit de ieşeni»
«In Alexandru se sparg trotuarele refacute anul trecut, soselele nu au fost refacute iar noroiul insista sa devina glod. Ajungi inevitabil la intrebari existentiale despre starea Iasului.
“De ce nu se fac toate lucrarile odata ca sa nu mai revina, sa sparga si sa ramana mizerie si carpeala?” O intrebare de bun simt. Am cautat sa raspund folosind argumente cred eu decente si lipsite de subiectivism, legate de multe proiecte coordonate de regii si autoritati locale aflate sub “palarii” diferite. Fiecare proiect are termenii lui, deseori nu poti sa reglezi simultaneitatea unor lucrari. Inevitabil apar suprapuneri de prost gust.
“Bun, dar de ce acolo unde sparg dupa ce pleaca ceea ce repara la loc e stramb si se scufunda?” Ce sa raspund? La chestiunea asta raspunsul imediat e legat de o doza de nesimtire atat a unor constructori cat si a unor factori decizionali. Brusc mi-am dat seama ca am devenit la fel de tolerant precum ocupantii unor banci din Parcul Voievozilor, imi mai carpesti o sosea, niste banci pe la mesele de sah plus o slujba cu predica potrivita si gata… intri in formatia aplaudacilor.
Adevarul? Oscileaza intre prostie tolerata si nesimtire aroganta. Nu dau exemplele santierelor din Viena sau Londra sau de ce nu Sankt Petersburg. Simpla comparatie ii scoate din sarite pe Dorelii locali. Stiu doar ca ne ingropam in jeg si noroi in fiecare an. Pe bani europeni desigur. Iar ceea ce nu se deconteaza, adica jegul, ramane sa fie platit de ieseni.
Capac peste oala cu glod, vrem sa devenim capitala culturala europeana? Ce legatura are? Simplu, e acelasi standard de calitate. Mediile culturale, universitare, centrele culturale, etc. etc. sunt in afara fenomenului, nefiind consultate deloc. Ar fi fost extrem de disponibile insa unele genii nu au avut nevoie de ele. Nu imi spuneti de cateva personaje cu arome de crini putreziti care de o viata se vor sa intre in istoria locala. Multi dintre ei sunt dependenti de sinecuri bugetare si nostalgii socialiste ca sa nu spun securiste. Doar o minune ne poate aduce titlul cultural mult visat in aceasta incapatanata ingropare locala. Plumbul bacovian se muta la Iasi. Prin toate ungherele…»
SURSA: Nicuşor Păduraru, pagina de Facebook
Loading ...
